Misterioasele dungi întunecate, observate de către cercetători pe suprafața planetei Marte, ar putea să nu fie rezultatul curgerii apei, sugerează o nouă analiză de inteligență artificială, ci mai degrabă să fi fost formate sub acțiunea vântului, anunță LiveScience.

Oamenii de știință au crezut mult timp că dungile, observate pentru prima dată de-a lungul stâncilor și pereților craterelor de pe Marte de către misiunea Viking a NASA, în 1976, s-au format ca urmare a curgerii apei străvechi pe suprafața planetei, acum în mare parte deshidratată.

Însă un algoritm de inteligență artificială a dezvăluit o origine diferită a acestor modele de pe suprafața marțiană: ele au fost, cel mai probabil, formate din cauza prafului adus de vânt, nu sub acțiunea apei. Descoperirile, publicate pe 19 mai în revista Nature Communications, ar putea avea implicații importante asupra modului în care oamenii aleg să exploreze planeta Marte și asupra locurilor în care caută dovezi ale existenței unor forme de viață.

„Acesta este avantajul abordării datelor mari”, a declarat coautorul studiului, Adomas Valantinas, cercetător planetar la Universitatea Brown. „Ne ajută să excludem unele ipoteze de pe orbită înainte de a trimite nave spațiale pentru explorare”.

Liniile sinuoase sunt mai întunecate decât solul marțian din jur și se întind pe sute de metri, de-a lungul unor pante. Cele mai scurte dintre aceste caracteristici sunt numite linii de pantă recurente (RSL) și apar frecvent în timpul perioadelor mai calde de pe Marte.

Acest lucru i-a determinat pe unii cercetători să sugereze că fluctuațiile sezoniere de temperatură ar putea determina topirea gheții și a acviferelor înghețate sau condensarea aerului umed, trimițând fluxuri de apă sărată către craterele planetei. Dacă acest lucru ar fi adevărat, regiunile menționate ar prezenta un interes deosebit pentru viitoarele misiuni pe Marte, scriu jurnaliștii LiveScience.

Pentru a investiga acest aspect, oamenii de știință au antrenat un algoritm de învățare automată, pe baza observațiilor confirmate ale provenienței acestor dungi marțiene misterioase, făcându-l să analizeze 86.000 de imagini transmise din satelit pentru a crea o hartă cu 500.000 de caracteristici ale acestor forme neobișnuite.

„Odată ce am avut această hartă globală, am putut să o comparăm cu alte baze de date privind temperatura, viteza vântului, hidratarea, activitatea de alunecare a stâncilor și alți factori”. a spus Bickel. „Apoi am putut căuta corelații pe sute de mii de cazuri pentru a înțelege mai bine condițiile în care se formează aceste caracteristici.”

Folosind harta, oamenii de știință au descoperit că dungile se formau cu precădere în locuri în care viteza vântului și depunerea de praf erau mai mari, sugerând că modelele ieșite din comun provin din straturi de praf fin care alunecă de pe pantele abrupte.

Citește și

De ce este Marte roșie. O nouă descoperire ar putea rescrie istoria climatică a planetei