Fostul președinte al României, Ion Iliescu, este de părere că zâmbetul este o măsură a empatiei și inteligenței. Umorul, crede el, aparține minților deschise. „Am fost personajul celor mai multe glume legate de putere și longevitate”, spune el, evident zâmbind.
„Am un zâmbet de Dacie, dacă nu știați… (n.a. râde). În 1999 unii au zis că botul Daciilor românești e făcut după zâmbetul meu. Deci am un zâmbet industrial, cu patru viteze. Dacă poți să faci o mașină după zâmbetul meu, poți să faci și o țară după gustul meu… Eu am zâmbit cu toată inima, ori de câte ori am făcut-o, și mi se pare uman să îți îngădui să zâmbești, să fii furios, să fii sentimental. Sunt sigur că fără carismă, un om politic nu are nicio șansă, dar îmi place să cred că mintea lui Ion Iliescu a făcut mai multe furori decât zâmbetul lui”, a declarat Ion Iliescu în podcastul lui Ionuț Vulpescu, fost ministru al culturii.
El spune că este oarecum încântat pentru că din toată gama sa de zâmbete, publicul își amintește doar de cele pozitive.
„Am avut și zâmbete amare, în anii mei de experiență politică, dar mă încântă faptul că publicul a rămas cu varianta veselă. Ce poate ascunde zâmbetul unui om? O calitate profund umană, empatia, și îmi îngădui să o spun, fără aroganță, și o formă de inteligență. Umorul aparține minților deschise. Nu am fost tipul de Președinte căruia să îi placă glumele lui, dar o spun cu detașare, am fost personajul celor mai multe glume legate de putere și longevitate. Am mai vorbit despre memeurile de pe Internet. Apropo, dacă îl întrebați pe ChatGPT de zâmbetul lui Ion Iliescu, știe să vă răspundă că e celebru și prietenos”, povestește Iliescu
„Mi-a arătat cineva recent un filmuleț generat de inteligența artificială cu mine în 2099, după înmormântarea lui Musk. Nu păream foarte convins de teleportări și de traficul din București descurcat de navete spațiale, dar zâmbeam. E bine că în toate lumile posibile, vorba lui Leibniz, Ion Iliescu zâmbește. Deci ceva o fi cu zâmbetul ăsta dacă și inteligența artificială îl cunoaște… Le doresc celor care au un zâmbet de Ion Iliescu să aibă și destinul lui…”
Iliescu povestește că lipsa abuzurilor poate fi unul dintre secretele longevității sale. „Nu am abuzat de nimic în viață, am avut ceea ce se numește justa măsură în tot și toate. Nu mi-am refuzat bucurii, nici nu mi-am produs excese. Acum, că mă gândesc la felul în care au trecut anii, cred că am atins vârsta senioratului profund, și în politică, și în viața personală, mixând două ingrediente: mentalități occidentale și un spirit estic. Există o diferență notabilă între a supraviețui și a trăi: aceasta este, fără îndoială, lecția mare a stângii. Dar nu o spun aici citând un principiu marxist, nicidecum. Ci mai degrabă observând pragmatic că dacă ai o mentalitate vitală bazată pe minima rezistență nu poți ajunge prea departe. Ființa umană trebuie să devină, să se dezvolte, să aibă scopuri, nu ambiții – chiar și aici, din pricina unor polarizări și decalaje îndelungate, Estul încă greșește, punând vanități și mize mici în locul obiectivelor nobile și elegante. A trăi occidental nu înseamnă a trăi în abundență: ci a te configura mental ca individ care urmărește o viață demnă.