Lacul Naivasha, la nord-vest de Nairobi, Kenya, a devenit tot mai greu de navigat. Zambila de apă (Pontederia crassipes), cea mai răspândită specie invazivă din lume, acoperă suprafața lacului, sufocă peștii și blochează accesul oamenilor, scrie CNN. Problema este atât de vastă încât poate fi zărită din spațiu, iar ceea ce se întâmplă în acest lac este o poveste care se repetă peste tot în lume.
Au fost incidente în care pescarii au rămas blocați pe lac din cauza zambilei de apă timp de trei zile, a povestit Simon Macharia, un pescar din zona lacului Naivasha. „A trebuit să cerem ajutorul guvernului care a folosit un elicopter să îi salveze.”
Zambila de apă acoperă suprafața lacului, blochează lumina soarelui, distruge alte specii de plante cu care se află în competiție pentru resurse și lasă apa din lac fără oxigenul de care peștii au nevoie ca să supraviețuiască.
Specia invazivă amenință și culturile de flori din zonele umede din jurul lacului de 150 de kilometri pătrați.
Zambilele de apă sunt originare din America de Sud, dar au fost introduse în multe țări din alte regiuni ca plante ornamentale exotice. De atunci, planta a pus stăpânire pe zonele de apă dulce și a devenit o specie invazivă pe toate celelalte continente, mai puțin Antarctica.
Pe lângă impactul negativ pe care îl au asupra biodiversității și vieții localnicilor, planta plutitoare poate să înfunde sistemele hidroelectrice și de irigații, ceea ce înseamnă că afectează și persoane care trăiesc foarte departe de zonele invadate de zambila de apă.
Criza invaziei de zambile de apă a provocat pierderi de zeci de miliarde de dolari în timp, economia globală suferind acum costuri anuale de peste 700 de milioane de dolari.
Efectele cele mai grave se simt în Africa. Un raport din 2024 a descris „expansiunea exponențială” a plantei, adăugând că exploatarea pământurilor și schimbările climatice au agravat problema.
Echipe din partea mai multor organizații au încercat să găsească soluții, inclusiv prin introducerea de insecte care atacă plantele și pot limita răspândirea lor.
Există și propuneri pentru colectarea zambilelor de apă și combinarea lor cu alte deșeuri pentru a produce biocombustibil. O companie din Kenya încearcă să rezolve problema, precum și cea a poluării cu plastic, transformând planta invazivă în bioplastic.
Bioplasticul creat de compania HyaPak Ecotech este făcut din zambile de apă uscate combinate cu lianți și aditivi, rezultatul fiind amestecat și modelat.
Produsul, care se degradează biologic în câteva luni de zile, a fost folosit prima dată ca o alternativă la ambalajele de plastic.
„Cele mai multe produse de unică folosință din plastic sunt folosite cam 10 minute după ce sunt luate de pe rafturile supermarketurilor. Așa că de ce să nu le facem biodegradabile?” a spus Joseph Nguthiru, fondatorul companiei.
Pescarii colectează acum planta invazivă din lacul Naivasha, o usucă și o vând companiei HyaPak. Este o sursă de venit alternativă foarte utilă, în special în zilele când planta se răspândește atât de mult încât nu le permite localnicilor să pescuiască.
Un alt program care ar ajuta compania HyaPak să crească este parteneriatul cu guvernul kenyan pentru folosirea produselor firmei într-o schemă de reîmpădurire.
Kenya a pierdut 14% din zonele sale împădurite în perioada 2001-2023, potrivit Global Forest Watch. În 2022, programul de reîmpădurire desfășurat de Kenya s-a angajat să planteze 15 miliarde de răsaduri până în 2032 pe terenuri cu păduri degradate și pășuni. Planul urmărește mărirea suprafeței împădurite a Kenyei la peste 30% din teritoriul țării.
Toate aceste răsaduri au nevoie de pungi în care să crească și să fie transportate, iar produsele HyaPak fac parte din plan.
HyaPak exportă deja produse în SUA și Germania și plănuiește să creeze francize în India și El Salvador – două țări afectate grav de invazia zambilei de apă.
În afară de această problemă, Nguthiru crede că este nevoie de acțiuni urgente pentru gestionarea crizei climatice. „Generațiile trecute au eșuat, iar cele care urmează se inspiră de la noi. Noi suntem cei care va trebui să trăim cu o planetă care a depășit pragul de 1,5 grade Celsius (creșterea globală a temperaturii).”
„Este de datoria generației mele să vină cu soluții pentru criza climatică, pentru că dacă nu o facem noi, nu o va mai face nimeni.”