Inundațiile par imposibil de evitat zilele acestea. România, Polonia, Austria, SUA, Mexic, India, Nepal, Nigeria și Tunisia sunt doar câteva din țările cele mai afectate de inundațiile produse în luna septembrie. Totuși, Viena pare să fi scăpat fără prea mari probleme – și totul se datorează unor proiecte ingenioase și previziuni corecte făcute încă din anii '60, venite după o serie de inundații care au devastat la acea vreme o parte din capitala Austriei, potrivit The Guardian.
Una dintre probleme este că măsurile de protecție contra inundațiilor trebuie constant adaptate la efectele tot mai pronunțate ale crizei climatice.
Inundațiile extreme, care în secolul al XX-lea ar fi fost un fenomen ce se întâmplă doar o dată la 100 de ani, acum au loc mult mai des.
Lucrările de restaurare în urma unor mari inundații ar putea dura și câteva luni de zile, ceea ce nu este fezabil dacă fenomenele de acest gen au loc frecvent.
De aceea, sistemul de protecție împotriva inundațiilor din Viena este atât de impresionant.
Viena, un oraș construit de-a lungul Dunării, a avut de înfruntat multe inundații în istoria sa. Cele mai mari inundații care au afectat capitala Austriei au avut loc în 1501, atunci când Dunărea a adus un volum de 20 de ori mai mare de apă decât într-un an obișnuit.
Cele mai mari inundații din secolul trecut au avut loc în 1954, atunci când mai multe părți ale orașului au fost devastate. Au urmat ani de zile de discuții aprinse între politicieni despre ce se poate face pentru a proteja mai bine orașul.
În 1969, consiliul local a decis construirea a ceea ce a căpătat între timp numele de Donauinsel – o insulă lungă de 21 de kilometri în mijlocul Dunării.
Insula a creat practic un baraj și un canal de descărcare la nord de zona centrală a Vienei, care are capacitatea de a ține destulă apă încât să salveze orașul de inundații precum cele din 1501. Până acum, proiectul a dat roade.
Există mulți pași pe care orașele din toată lumea îi pot face pentru a se proteja de criza climatică. Implementarea unor măsuri de protecție împotriva unor inundații de tipul celor care au loc doar o dată la 1.000 de ani este doar începutul.
Într-o lume în care emisiile de carbon de oriunde pot duce la o creștere drastică a producerii de descărcări electrice în zona arctică (un fenomen neobișnuit), unde „virusuri zombi” ar putea declanșa noi pandemii și unde incendiile de vegetație uriașe colorează cerul marilor orașe în galben și portocaliu, adaptarea la schimbările climatice presupune mult mai mult decât simpla construcție de baraje.
Totuși, barajul, piesa centrală a proiectului de inginerie care a protejat până acum Viena, are numeroase beneficii.
Barajele pot funcționa și ca o sursă nepoluantă de hidroenergie – cu toate că barajul din Viena nu produce electricitate, două treimi din energia electrică de care Austria are nevoie este produsă de centrale hidroelectrice cu emisii de carbon reduse.
Construirea de noi suburbii în zone inundabile din apropierea râurilor pare o greșeală evidentă, cu toate că de multe ori pericolul de inundații nu este suficient să oprească dezvoltarea unor astfel de proiecte.
Viena iese de multe ori pe primul loc în topul orașelor unde se trăiește cel mai bine. Măsurile de protecție împotriva fenomenelor climatice extreme nu sunt luate în calcul încă în alcătuirea acestor liste, dar dacă ar fi, Viena ar ieși din nou pe o poziție fruntașă.