Maria Honcharenko fuge din orașul în care a trăit cea mai mare parte a vieții sale, luând cu ea doar o mică geantă și cei doi pisoi. După ce s-a încăpățânat să rămână în orașul Pokrovsk din estul Ucrainei, femeia în vârstă de 69 de ani ascultă acum sfaturile și se pregătește să plece, relatează reporterul BBC Abdujalil Abdurasulov într-un reportaj despre situația din acest oraș devenit vital pentru rușii care vor să împingă linia frontului mai adânc în interiorul Ucrainei.

„Inima mi se oprește când aud o bubuitură”, îi spune femeia jurnalistului, plângând. Ține în mână un telefon vechi cu butoane, în care sunt salvate contactele de urgență.

Linia frontului este la mai puțin de 8 km de Pokrovsk. Serhii Dobriak, șeful administrației militare a orașului, spune că rușii țintesc orașul nu doar cu rachete balistice și lansatoare multiple de rachete - ei lovesc acum și cu bombe ghidate și chiar cu artilerie, deoarece orașul se află acum și în raza de acțiune a acestor arme.

„Uitați-vă ce ne-au făcut rușii. Am lucrat aici timp de 30 de ani și acum las totul în urmă”, spune  femeia de 69 de ani, izbucnind în lacrimi.Voluntarii o ajută pe Maria Honcharenko să urce într-un autobuz de evacuare. Trenurile nu mai circulă înspre și dinspre acest oraș aflat prea aproape de front.

Pokrovsk este un nod de transport cheie. Dacă va cădea, forțele ruse vor întrerupe una dintre principalele rute de aprovizionare din regiune. Acest lucru va forța probabil Ucraina să se retragă din Ceasiv Iar, iar linia frontului se va apropia de Kramatorsk.

Pentru Ucraina, aceasta ar însemna efectiv pierderea aproape a întregii regiuni Donețk, pe care Kremlinul a luptat să o cucerească de la începutul invaziei.

Armata ucraineană recunoaște că incursiunea sa în regiunea Kursk din Rusia nu a reușit să forțeze Moscova să își retragă trupele din estul Ucrainei. Iar unii observatori susțin că această mișcare, care a contribuit cu siguranță la ridicarea moralului soldaților, a lăsat ruta strategică de aprovizionare vulnerabilă la atacurile rusești.

Duminică, Rusia a susținut că a preluat controlul asupra satului Novohrodivka, la doar 10 km de Pokrovsk. Kievul nu a comentat, dar surse au declarat pentru BBC că forțele ucrainene s-au retras de acolo.

Spațiul din autobuzul de evacuare se umple rapid. O femeie cu o fiică de cinci ani urcă la bord, continuă reportajul BBC. Aceasta este a doua lor evacuare. Prima dată a fost în 2022, când au fugit dintr-un oraș de frontieră după ce Rusia și-a lansat invazia la scară largă a Ucrainei.Acest oraș este în mod clar prioritatea Moscovei. Potrivit lui Serhii Dobriak, șeful administrației militare din Pokrovsk, raportul forțelor care luptă în această direcție este de 10 la 1 în favoarea Rusiei.

În timpul ultimului său atac, Rusia a lovit o stație electrică din Pokrovsk, lăsând jumătate din oraș fără curent electric. Atacurile au întrerupt, de asemenea, aprovizionarea cu apă.

Orașul devine rapid pustiu. Cu doar două luni în urmă, 48.000 de oameni mai locuiau ân acest oraș. Astăzi, jumătate dintre aceștia au plecat deja.

Acum, orașul plin de viață, cu magazine și supermarketuri, este sinistru de liniștit. Băncile, supermarketurile și majoritatea cafenelelor sunt închise. Spitalul a fost evacuat.

În afara orașului, excavatoarele sapă noi tranșee pe câmp.

Cu toate acestea, Oleksandr Sîrskîi, șeful forțelor armate ale Ucrainei, spune că armata a reușit să oprească înaintarea rușilor spre Pokrovsk.Locotenent-colonelul Oleh Demianenko, comandant de batalion al Brigăzii 110, a declarat pentru BBC că linia frontului de pe flancul nordic al asaltului rusesc asupra Pokrovsk a fost într-adevăr stabilizată. Cu toate acestea, atacurile rusești se concentrează în principal pe flancul sudic, spune el, unde continuă luptele grele.

Hartă. Orașul Pokrovsk din Ucraina

Una dintre zonele de pe acest flanc pe care rușii încearcă să o cucerească este Selidove, un orășel la sud-est de Pokrovsk.

Reporterul BBC a vizitat o poziție de artilerie a Brigăzii 15 a Gărzii Naționale care apără acest oraș. Atacurile necruțătoare ale rușilor nu le dau răgaz.

„Pregătiți-vă pentru acțiune!”, ordonă comandantul unității, Dmitro, după ce primește coordonatele unei noi ținte.

Toți membrii echipajului se grăbesc la un vechi obuzier american M-101. Acest tip de tun a fost folosit în Al Doilea Război Mondial. Acum ucrainenii trag cu el pentru a opri atacurile rusești.

Comandantul strigă „Foc!” și trage de frânghie. Explozia este asurzitoare. Tunul este acoperit de fum.

Luptele din sectorul său sunt foarte intense, spune Dmitro, în vârstă de 31 de ani.

„Inamicul atacă în grupuri de până la 15 persoane, uneori până la 60”, spune el. „Tragem până la 200 de cartușe pe zi [pentru a-i respinge]”.Aceasta este o mare schimbare față de iarna trecută, când tunurile mari au rămas tăcute în cea mai mare parte a zilei.

Dar cu cât bombardează mai mult pozițiile rusești, cu atât crește riscul de ripostă. Așa că, după fiecare serie de lovituri, se îndreaptă spre un adăpost pentru a aștepta contrabarajul Rusiei.

Și când aud o bufnitură puternică în depărtare, fac liniște. „O bombă planantă”, murmură unul dintre soldați. De această armă se tem cel mai mult. Are un efect devastator, iar artileriștii nu au unde să se ascundă de ea.

Dmitro dă un răspuns evaziv când este întrebat dacă ar fi mai util să folosească forțele ucrainene implicate în operațiunea de la Kursk pentru a apăra în schimb regiunea Donbas. „Comandanții au o perspectivă mai bună pentru a lua decizii strategice”, a spus el.

Linia frontului de aici se poate mișca rapid. Uneori poate fi o surpriză totală pentru forțele ucrainene.

Luna trecută, un grup de șapte soldați din Brigada 68 și-a început tura la poziția înaintată din satul Komîșivka, la 15 km vest de Selidove. Sarcina lor era să oprească orice încercare a forțelor ruse de a pătrunde. A doua zi, însă, au fost încercuiți de forțele ruse. Datorită șoferilor extrem de curajoși și neglijenței soldaților ruși, au fost evacuați trei zile mai târziu.

Întors la Pokrovsk, autobuzul de evacuare cu Maria Honcharenko la bord este plin. Trebuie să urmeze un nou traseu, deoarece podul de la ieșirea din oraș este avariat de loviturile rusești. Pe măsură ce autobuzul se pune în mișcare, oamenii salută prin ferestre și își șterg lacrimile.Pentru Maria Honcharenko, aceasta este o călătorie înfricoșătoare și plină de incertitudini. Dar ea știe un lucru - va fi mai în siguranță în noua ei casă decât să rămână pe linia frontului.