"Lângă diversele obiecte vechi am pus câte un proverb. Aici avem bătătorul de smântână pentru realizarea untului: După cum baterea laptelui dă smântână și stoarcerea mâniei dă certuri. Omul milostiv va fi binecuvântat pentru că dă săracului din pâinea lui."

"Unul din proverbele noastre populare ne spune: Îți merge gura ca o meliță tacatacataca... adică vorbești mult."

"Am amenajat cum arată o odaie a unui birău, adică a primarului, cu toate obiectele necesare. Vreau să vă arat și meniul pe care îl servea primarul în acea perioadă, un meniu valabil și astăzi: Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace, decât o casă plină de cărnuri cu ceartă."

Unul dintre îndrumătorii vizitatorilor este chiar bunica de 85 de ani a Ancăi, Irina.

"- Bunica, ce e aicea?

- Șezătoare.

- Ce făceau femeile la șezătoare?

- Lucrau. Păi câteodată mai și bârfeau, vorbeau între ele."

Afară, în curtea Casei Proverbelor, trei cășuțe de poveste, din nuiele de alun și stuh, te îndeamnă să le treci pragul: sunt căsuțele Întelepciunii, ale Bunătății și Mulțumirii.

"Dimensiunea este mică și avem destul de puține obiecte aici, înăuntru. Învățătura este: să fim mulțumiți cu ceea ce avem pentru că dacă avem mai mult nu înseamnă că vom fi și mai fericiți."

Cum e firesc din Casa Proverbelor nu poți pleca fără o "temă de casă".

Pe vremea străbuniccilor coșnița era locul unde stăteau albinele, în loc de stup. În casa Proverbelor  este o tradiție ca fiecare vizitator să aleagă o albină, un trântor sau o matcă dinăuntru, evident, cu câte un proverb: "Domnul nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame." 

Intrarea în casa Proverbelor e gratuită și poate fi vizitată în orice zi a anului.

reporter: Andrea Crișanoperator: Tiberiu Catrișcău