NATO se confruntă cu o cerere urgentă de reformă în contextul infiltrării rusești în rândul Alianței și al îndoielilor crescânde cu privire la angajamentul statelor membre, este de părere Institutul Robert Lansing în cadrul unei analize. „Având în vedere sabotajul politic și geopolitic al Ungariei, calitatea sa de membru al NATO a devenit contraproductivă și un risc de securitate”, arată analiza.
„Există preocupări legitime cu privire la menținerea Ungariei ca membru al NATO. Declarațiile și acțiunile recente ale guvernului ungar sugerează că, în cazul unui conflict militar în Europa, Ungaria ar putea să nu își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5 din Tratatul de la Washington”, arată analiza Institutului.
Oficiali de rang înalt din statele membre NATO și-au exprimat îngrijorarea tot mai mare cu privire la posibilitatea unui conflict armat cu Rusia. Ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a declarat recent că Bundeswehr-ul trebuie să fie pregătit de război până în 2029. Între timp, șeful apărării din Estonia, generalul-maior Vahur Karus, a dezvăluit că liderii NATO au însărcinat Estonia cu efectuarea unor anumite pregătiri în cazul unui potențial conflict militar cu Rusia.
Astfel de declarații reflectă evaluarea Occidentului conform căreia războiul cu Rusia este un scenariu foarte probabil.
Citește și
Ucraina are acum mai multe avioane F-16. De ce unele dintre avioanele Kievului vor ajunge în România
Cu toate acestea, poziția actuală a Ungariei, ca satelit de facto al Rusiei în Europa, a generat îngrijorări cu privire la capacitatea alianței de a garanta securitatea membrilor săi. Într-un interviu acordat Politico, Balázs Orbán, consilier al prim-ministrului Ungariei, a remarcat că, dacă Ungaria s-ar confrunta cu o agresiune rusă asemănătoare invaziei din Ucraina din februarie 2022, țara nu ar opune rezistență militară.
„Dacă am fi întrebați, nu am recomanda acest lucru”, a spus Orbán, citând lecțiile dure ale istoriei, în special revolta din 1956, ca motiv pentru care Ungaria evită astfel de pierderi.
„Comentariile lui Orbán sunt o insultă profundă la adresa memoriei miilor de luptători maghiari pentru libertate care și-au dat viața în 1956 pentru independența Ungariei. Subliniază dependența profundă a Ungariei de Rusia și pune la îndoială dorința acesteia de a respecta obligațiile de apărare colectivă ale NATO în caz de război cu Rusia”, scrie Institutul.
Aceasta sugerează că, în cazul unui atac rusesc asupra statelor baltice, Poloniei sau Scandinaviei, Ungaria s-ar abține probabil de la participarea la conflict și de la furnizarea de sprijin militar NATO. Guvernul Orbán pregătește efectiv terenul pentru capitularea fără luptă a Europei în fața Rusiei.
„Într-un astfel de scenariu, Budapesta ar transfera fără îndoială povara apărării spațiului euro-atlantic asupra SUA, Regatului Unit, Germaniei și Franței. Acest lucru ridică serioase semne de întrebare cu privire la înțelepciunea continuării aderării Ungariei la NATO, în special în ceea ce privește schimbul de informații. Poziția Ungariei nu numai că compromite cooperarea în domeniul apărării cu Statele Unite, dar riscă și scurgerea de informații sensibile, amenințând integritatea proceselor decizionale ale NATO”, continuă analiza RLI.
Având în vedere sabotajul politic și geopolitic al Ungariei, calitatea sa de membru al NATO a devenit contraproductivă și un risc de securitate. Este imperativ ca NATO să elaboreze măsuri care să îi garanteze eficacitatea în fața unor astfel de provocări interne.
Articolul 5 al tratatului este cel mai cunoscut dintre ele și este cel care stă la baza Alianței: apărarea colectivă.
Acest articol prevede că un atac asupra unui stat membru este considerat un atac asupra tuturor, ceea ce ar putea declanșa deliberările privind un potențial răspuns militar.
Mai exact, cele 30 de țări membre „convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele în Europa sau în America de Nord va fi considerat un atac împotriva tuturor și, în consecință, convin că, în cazul în care are loc un astfel de atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului de autoapărare individuală sau colectivă recunoscut de articolul 51 din Carta Organizației Națiunilor Unite, va ajuta partea sau părțile atacate, luând de îndată, individual și de comun acord cu celelalte părți, măsurile pe care le consideră necesare, inclusiv prin utilizarea forței armate, pentru a restabili și menține securitatea în zona Atlanticului de Nord”.
Robert Lansing a fost un avocat și diplomat american care a ocupat funcția de consilier al Departamentului de Stat la izbucnirea Primului Război Mondial, iar apoi pe cea de secretar de stat al Statelor Unite în timpul președintelui Woodrow Wilson între 1915 și 1920. Democrat conservator pro-business, a fost un susținător puternic al democrației și al rolului Statelor Unite în stabilirea dreptului internațional. A fost un dușman declarat al autocrației germane și al bolșevismului rus.
Institutul care îi poartă numele promovează o înțelegere în cunoștință de cauză a provocărilor globale cauzate de amenințările la adresa societăților democratice, a afacerilor politice și diplomatice prin cercetare fiabilă, analiză de încredere și educație inovatoare. "Ne-am angajat să îmbunătățim capacitatea euro-atlantică de a contracara operațiunile hibride și de a răspunde amenințărilor emergente pentru a atinge obiectivele strategice. Robert Lansing Institute for Global Threats and democracies Studies este o organizație nepartizană și non-profit de cercetare a politicilor publice. Înțelegerea noastră a geopoliticii este că aceasta transpune lecțiile trase din istorie și geografie în instrumente operaționale", scrie RL Institute în prezentarea sa.