Oameni disperați, munciți și gata să facă orice ca să fugă din mâinile călăilor care ar fi trebuit să îi îngrijească. Bătrânii din azilul din Voluntari încercau să scape cu orice chip. Imaginile din ultimele luni îi surprind pe mulți dintre ei cățărați pe poarta azilului, când voiau să fugă. Corelate cu stenogramele din anchetă, Digi24 a reușit să pună cap la cap povestea ultimelor luni ale bătrânilor din căminul groazei. Ambulanțele veneau zi și noapte acolo, chiar și poliția le-a trecut pragul de mai multe ori.
Chinuiți de angajați și înfometați, într-un un iad permanent, bătrânii din azilul din Voluntari încercau să scape cu orice chip. Imaginile din ultimele luni îi surprind pe mulți dintre ei cățărați pe poarta azilului, când voiau să fugă. Cei care reușeau să scape erau căutați de angajați, dar nu imediat, reiese din stenograme.
Fostă angajată a căminului: „Eu bănuiesc că atunci, după ce trecea efectul de la calmante, de la sedative, cred că aveau...nu știu, erau conștienți cât de cât și probabil că atunci încercau să facă lucrul ăsta. Nu puteau să fie...să stea să îi urmărească pe toți, o singură angajată, vă dați seama, la atâtea persoane...nu putea să îi urmărească pe toți și na, mă gândesc că în momentele alea, dacă ei nu gândeau și nu mai erau cum trebuie, cred că acționau și așa, să sară gardul.”
Pentru că zilele în cămin erau din ce în ce mai grele, mulți au început să își facă singuri rău. Ambulanțele erau chemate frecvent din această cauză, zi și noapte. Pe 14 mai, un echipaj SMURD apare parcat la poartă, după ce a fost chemat de angajații azilului pentru unul dintre beneficiari.
În altă zi - un echipaj de ambulanță, după ce o altă pacientă a făcut un gest similar. Riscul ca unul dintre pacienți să moară într-un gest extrem era foarte mare, pentru că în cămin nu exista niciun medic - așa cum reiese și din stenograme.
Chiar dacă erau bolnavi și slăbiți, asta nu îi împiedica pe angajați să îi pună pe bătrâni la muncă. În curte, în multe dintre zile, se văd oamenii internați care sapă, cară găleți sau roaba cu nisip.
Cei care locuiesc în zonă spun că vârstnicii cerșeau mila trecătorilor. Pe 16 iunie, un bătrân lipit de poarta azilului încerca să atragă atenția unor trecători. Imaginea este una extrem de dramatică. Bătrânul pare captiv ca într-o închisoare și se uită lung la o fetiță care se plimbă cu bunica ei pe bicicletă. Documentele din anchetă arată că pacienții cereau la gard orice aveau oamenii prin buzunare pentru că erau înfometați, în fiecare zi. Fosta angajată spune că și mizeria era de nedescris.
Fostă angajată a căminului: „Ne cereau și nouă mâncare în plus! Fructele erau tăiate în patru, deși trebuia să fie un măr pentru o singură persoană. Le aduceam de acasă și fructe, și biscuiți și le mai dădeam pe ascuns!”
Reporter: „De ploșnițe știți? Că am auzit și asta, că ar fi fost și foarte multe ploșnițe, dumneavoastră ați văzut așa ceva?”
Fostă angajată a căminului: Dar ce ne-am luptat! Adică, dacă voiai să stai jos, pe scaun, n-aveai nicio șansă, că erau pe tine, pur și simplu!
În fotografiile surprinse de peste drum se văd frecvent și mașini de poliție, chemate de vecinii îngroziți de ceea ce vedeau în curtea azilului. Pentru agenții chemați problemele găsite erau mărunte, la fel și pentru cei care ar fi trebuit să facă verificările.
Fostă angajată a căminului: „Controalele erau întotdeauna anunțate. Șefii erau sunați și și dânșii, la rândul lor, sunau pe cine era atunci, în ziua respectivă de serviciu. Nu, nu urcau! Nu urcau, adică nu aveau nicio treabă cu bătrânii! Mergeau la șeful, acolo, în birou și atât! Și toată treaba asta nu dura foarte mult, câteva minute, să zic.”
Chinul bătrânilor a luat sfârșit pe data de 4 iulie, când forțele de ordine au descins în căminul groazei din Voluntari.