Fostul șef al SRI, Eduard Hellvig, scrie, la aniversarea a 149 ani de la fondarea PNL, partid din care a făcut parte, că „liberalismul nu parcurge cea mai bună perioada a sa, la nivel global. Mai mult, este sub atacul exceselor de orice fel, fie dinspre stânga etatistă, fie dinspre populismul extremist de dreapta, fie dinspre excesele iliberale de peste tot”. El mai notează că reamintește „celor care vor să promoveze principiile liberale că misiunea lor este să revină la valorile lor de bază”. Hellvig a mai transmis pe X: „La ceasul aniversării liberale, o discuție care din păcate nu are loc. Nu cumva valorile clasei de mijloc sunt instinctul natural al celor care muncesc?”.

Textul fostului șef al SRI:

„Este acel moment în care îți aduci aminte de familia politică din care ai plecat, și te gândești – uneori cu nostalgie, alteori cu optimism – la ce mai înseamnă această familie politică în prezent.

Liberalismul nu parcurge cea mai bună perioada a sa, la nivel global. Mai mult, este sub atacul exceselor de orice fel, fie dinspre stânga etatistă, fie dinspre populismul extremist de dreapta, fie dinspre excesele iliberale de peste tot.

As evita abordarile triumfaliste, uzual folosite in anii electorali. Poate si pentru ca am avut privilegiul de a urmari, de la distanta, ceea ce s-a intamplat o parte din acesti ultimi ani, si pot sa ofer o perspectiva mai larga.

Si as evita sa vorbesc despre calcule, electorale sau de alt fel, pentru ca mania concentrarii pe cifre (sondaje, statistici etc) este una care paraziteaza orice plan, orice strategie, orice gandire despre viitor.

Nu voi vorbi nici despre trecut – unul glorios pe alocuri, altul plin de episoade care se doresc rapid depasite, si nici despre prezent – alegerile o vor face in locul meu. As vrea sa vorbesc, ca om cu gandire si simtire liberala, despre cum cred ca poate arata un partid care se adreseaza publicului liberal, pentru anii si decadele urmatoare.

Si pot face asta, tocmai pentru ca parcurgem o perioada in care se acumuleaza, in societatile democratice, foarte multe frustrari legitime. Foarte multi oameni sunt obositi dupa atat de multe crize mari, si dupa efectele acestor crize asupra vietii lor. Inflatia si erodarea veniturilor sunt ultima veriga dintr-un lant de atacuri care i-au afectat enorm pe cei mai dinamici si activi romani, si pericolul de a cauta solutii extremiste sau populiste este in continuare mult prea mare pentru a-l ignora. Societatea noastra este inca una in care increderea este foarte mica, coruptia este inca prea mare, iar solidaritatea este aproape absenta. Asta, chiar si in conditiile in care ultimii 10 ani au adus o afirmare regionala, o crestere a investitiilor si o conectare cu Occidentul fara precedent.

Aspiratia unui partid, in aceste vremuri, trebuie sa fie una nationala, de anvergura larga, care sa ajunga sa ii reprezinte pe toti cei care vor un viitor liber si prosper, intr-o societate cu identitate nationala si occidentala. Fara o astfel de abordare, un partid nu este, de fapt, decat un club, sau un grup de interese, sau o echipa marunta cu viziune mica...

Profit de acest moment simbolic pentru a reaminti celor care vor sa promoveze principiile liberal ca misiunea lor este sa revina la valorile lor de baza. Guvernarea sau politica de dragul functiilor sau a cifrelor este mereu un blestem pentru un partid, chiar si pentru unul istoric. Iar una din misiunile liberalismului va ramane mereu reprezentarea celor din clasa de mijloc. Si reprezentarea idealului clasei de mijloc. Una din greselile majore care se face frecvent este sa fie pusa apararea clasei de mijloc in opozitie cu alte categorii sociale. Nu este bun instinctul socialist de a stimula gandirea de clasa, de a-i proteja doar pe unii si de a-i sanctiona pe cei care vor mai mult.

Ma intreb, asa cum au facut-o Thatcher sau Reagan, daca nu cumva valorile clasei de mijloc sunt instinctul natural al tuturor celor care muncesc. Oare tinerii care au un loc de munca nu isi doresc si ei libertate si o sansa la prosperitate, asa cum vad ca exista in jurul lor la cei mai norocosi? Sigur ca isi doresc. Niciun om nu creste visand sa devina asistat social, sa stea pe margine si sa fie ajutat cu un venit minim. Majoritatea aspira spre un loc de munca decent ce le ofera satisfactie si sanse de prosperitate. Si majoritatea resping cu tarie politicile asistentiale prin care bugetele sunt risipite prea mult.

Si, tocmai pentru ca acesta este un instinct al tuturor, ar trebui sa ne intrebam ce simt cei care isi doresc mai mult, dar nu pot. Inseamna ca nu au ei nici o legatura cu visul clasei de mijloc? Nu, ei sunt doar victime ale unei societati in care succesul nu este stimulat, iar libertatea si proprietatea nu sunt aparate. Cei care apeleaza la stat pentru ajutorul de somaj devin dependenti de acesta doar cand guvernul ii impinge spre solutii etatiste in loc sa-i incurajeze sa fie independenti

O societate liberala dezvoltata este una in care clasele sociale nu sunt instigate una impotriva celorlalte (asa cum isi doresc si extremistii, si populistii, dar si socialistii). Ci este una in care avem solidaritate intre generatii, intre oameni cu venituri diferite si oameni cu identitate diferita. Si una in care statul si institutiile sale ii servesc – discret si eficient – pe cetatenii liberi care vor prosperitate.

Pe acest fond, eu tind sa cred ca viitorul liberalismului romanesc poate fi unul puternic si esential, daca tine cont de aceste valori. Exista o noua realitate, care trebuie acceptata. Romania este la finalul tranzitiei sale si astazi se pregateste sa isi construiasca un viitor ca tara dezvoltata. Liberalismul celebrat in aceste zile este reprezentat de partidul cu cele mai mari sanse de a intelege cum arata acest viitor – pentru ca este format si votat de oamenii care vor dezvoltare, bunastare si prosperitate. Insa, pentru a ramane relevant, PNL-ul de azi, si mai ales cel de maine, trebuie sa schimbe viteza, si sa mareasca ritmul. Nu este suficient sa mearga inertial in siajul unor succese din trecut sau al unor parteneri care reprezinta alte valori. Nu este suficient sa se inspire de la partide aparent similare, dar care nu reprezinta cu adevarat nici progresul, nici democratia, nici interesul Romaniei. Si nu este suficient sa astepte mereu solutii din afara sa, din diverse forme de relief ale acestei tari atat de frumoase.

Vorbeam de viitor, si vorbeam de schimbare. Personal, sunt optimist. Pentru ca ultimii ani au adus in siajul familiei liberale cateva nume noi de mare calitate, ale unor oameni mult mai bine pregatiti decat ce s-a vazut recent – tineri cu bun simt, cu educatie, cu spirit democratic si cu dragoste de tara. Romania post-tranzitie va castiga daca va promova aceasta noua generatie si daca va evita erorile trecutului. Acest mesaj, cum am mai spus, nu este despre mine sau viitorul meu. Este despre sansele unei miscari politice si a unei filosofii politice de a crede in noua generatie si in schimbarea pe care o poate produce.

La multi ani tuturor celor care gandesc si traiesc in spirit liberal”.