Actorul câștigător al premiului Oscar Gene Hackman și soția sa Betsy Arakawa au fost găsiți morți, împreună cu câinele lor de companie, în casa lor din Santa Fe, New Mexico, în februarie 2025, stârnind intense speculații cu privire la cauza morții.
În urmă cu câteva zile, medicul legist șef din New Mexico, Dr. Heather Jerrell, a anunțat că actorul american, care se afla într-un stadiu avansat al bolii Alzheimer, a murit din cauza unei boli cardiovasculare hipertensive și aterosclerotice - o combinație de tensiune arterială ridicată și o acumulare de plăci în artere.
Arakawa, însă, a murit cu aproximativ o săptămână înaintea soțului ei din cauza sindromului pulmonar provocat de hantavirus - o infecție transmisă la om de fecalele, urina și saliva rozătoarelor.Nu se știe cum a contractat Arakawa hantavirusul. De obicei, (agricultorii și lucrătorii forestieri) sunt cei mai expuși riscului de expunere la rozătoare infectate.
The Conversation trece în revistă mai multe tipuri de hantavirus, arată cum se poate transmite, cât este de grav, care sunt simptomele și tratamentele.
Există cel puțin 38 de specii recunoscute de hantavirus în întreaga lume, dintre care 24 provoacă boli la om. Este considerat un virus rar, dar este, de asemenea, probabil să fie subdiagnosticat în multe zone ale lumii, deoarece simptomele inițiale pot fi confundate cu răceala și infecțiile virale asemănătoare gripei.
Hantavirusurile sunt de obicei împărțite în tipuri după continentul de proveninență - în „lumea veche” și „lumea nouă”. Hantavirusurile din lumea veche se găsesc în Europa și Asia, inclusiv hantavirusul Puumala, care folosește ca gazdă șoarecele de câmp, precum și virusul Hantaan și virusul Seul, purtate de șoarecele de câmp vărgat și șobolanul brun comun. Aceste hantavirusuri provoacă febră hemoragică cu sindrom renal (HFRS) - sângerări din diferite zone ale corpului și diferite grade de afectare renală. Estimată a afecta 150.000 de persoane anual, această afecțiune este de obicei reversibilă. Unii pacienți pot dezvolta nephropathia epidemica - o formă mai ușoară a virusului.
Hantavirusurile din „lumea nouă”, întâlnite în America de Nord și de Sud, provoacă sindromul pulmonar provocat de hantavirus (HPS), care tinde să fie mai sever decât HFRS. Acesta afectează plămânii și inima, afectând transportul oxigenului în organism. În America de Nord, cel mai frecvent tip de hantavirus este virusul Sin nombre, răspândit de șoarecele cerb. În America de Sud, virusul Andes, adesea transmis de șobolanul pigmeu cu coadă lungă, este cel mai frecvent.
Boala este cauzată de inhalarea de fecale, urină sau salivă de rozătoare - adesea din cauza deranjării cuiburilor și excrementelor de rozătoare în timpul curățeniei. Mai rar, hantavirusul este transmis prin mușcături și zgârieturi de la animale infectate.
Un număr mic de studii au documentat răspândirea de la om la om a tulpinii andes în America de Sud, dar o revizuire sistematică a cercetărilor nu a găsit suficiente dovezi ale transmiterii de la om la om.
Perioada de incubație a hantavirusului este relativ lungă, de obicei de două până la trei săptămâni, dar poate ajunge până la șase săptămâni. Acesta poate fi motivul pentru care cazurile sunt subraportate - pacienții pot uita evenimentul potențial de expunere. Diagnosticul se bazează de obicei pe simptome și istoric, deși testele de laborator pot detecta anticorpi la hantavirus în serul uman.
Virusul provoacă o modificare a permeabilității celulelor care căptușesc vasele de sânge, astfel încât lichidul se scurge în locuri în care nu ar trebui, cum ar fi plămânii și rinichii. De asemenea, reduce numărul de trombocite din sânge, reducând coagularea sângelui, astfel încât sângele se scurge din organe și vase. Hantavirusul pare, de asemenea, să împiedice apoptoza - când organismul ucide celulele ca răspuns la infecția virală - astfel încât organismul nu poate să scape de celulele infectate la fel de eficient, ceea ce prelungește virusul.
Severitatea virusului depinde de o serie de factori, inclusiv vârsta și predispoziția genetică. Persoanele cu vârsta de peste 70 de ani sunt cele mai predispuse să moară de hantavirus, în timp ce unele antigene leucocitare umane - markerii sistemului imunitar care verifică care celule aparțin corpului și care nu - prezintă un risc crescut de boală severă.
Infecția cu tulpina veche sau cu tulpina nouă începe cu simptome virale similare: febră, dureri de cap, oboseală, dureri musculare, probleme abdominale, inclusiv greață, vărsături, diaree și dureri abdominale. Tulpinile vechi și noi au o evoluție diferită a bolii. Ambele tulpini trebuie tratate prompt pentru a reduce riscul de deces.
În cazul infecțiilor din lumea veche care duc la HFRS, pacienții trec de la simptomele generice la scăderea tensiunii arteriale și apoi la scăderea debitului urinar. Pacienții pot avea nevoie de dializă pentru a proteja rinichii. Cei infectați vor prezenta apoi un debit urinar crescut pentru a elimina excesul de lichid colectat în stadiul anterior al bolii. În cele din urmă, pacienții intră în faza de convalescență cu oboseală și dureri musculare.
În cazul HPS de la tulpinile de hantavirus din lumea nouă, simptomele apar de obicei în termen de opt săptămâni de la expunere. Trei până la cinci zile de simptome generice sunt urmate de o deteriorare rapidă, pe măsură ce lichidul umple plămânii, făcând respirația dificilă. Mulți pacienți necesită ventilație mecanică, cum ar fi oxigenarea cu membrană extracorporală - un tip de suport vital în care sângele este pompat în afara corpului către un aparat inimă-pulmon. În stadiul final al bolii, producția de urină va crește semnificativ, deoarece organismul încearcă să elimine excesul de lichid. Cu un tratament precoce, majoritatea persoanelor cu SHP se recuperează complet, fără efecte de durată, însă rata mortalității poate ajunge la 40%.
Ca întotdeauna, prevenirea este mai bună decât vindecarea, iar cel mai eficient mod de a preveni infecția cu hantavirus la om este de a păstra împrejurimile libere de rozătoare. Dar, acest lucru este mai ușor de spus decât de făcut - astfel încât curățarea cu dezinfectant este esențială pentru a vă asigura că zonele sunt lipsite de fluide și fecale de rozătoare. Lăsați dezinfectantul sau înălbitorul să înmoaie zona timp de cel puțin cinci minute înainte de a curăța cu materiale absorbante. Bineînțeles, trebuie purtate mănuși și o mască în permanență.
Tratamentul este orientat spre gestionarea simptomelor cu oxigenoterapie. Medicamentele antivirale ribavirină s-au dovedit a fi mai benefice pentru HFRS decât pentru HPS. Un vaccin împotriva hantavirusului utilizat în Coreea de Sud a generat un răspuns imun bun și a fost bine tolerat pentru prevenirea HFRS, dar rezultatele pe scară mai largă sunt neclare.