În apropierea Halloweenului - o sărbătoare extrem de populară peste Ocean - sunt la mare căutare filmele de groază, fie ele vechi sau noi, prilej pentru psihologi și nu numai să se întrebe ce este în spatele acestei plăceri de a fi speriat de bunăvoie. Câtiva profesori de la universități de prestigiu au analizat, pe de o parte, motivația fricii, iar pe de altă parte care sunt lucrurile pe care acest sentiment le declanșează în mintea și corpul nostru.

Palmele transpiră, bătăile inimii se accelerează, mușchii se încordează. Pielea simte furnicături, iar stomacul se agită. Apoi, când frica dispare, putem rămâne cu un sentiment de plăcere. Este aceasta doar ușurarea de a fi supraviețuit sau este ceva mai mult? s-au întrebat cercetătorii într-un studiu citat de „The Observer”.

Mulți oameni sunt fascinați de filmele de groază și nu se simt deloc speriați când le urmăresc. Explicația sună destul de simplu: anumite tipuri umane sunt mult mai pregătite mental pentru cele mai rele scenarii.

Oamenii care urmăresc filme de groază sunt mult mai rezistenți din punct de vedere psihologic și chiar pot să depășească mai ușor situațiile de criză decât cei care sunt fanii peliculelor non-horror. „Conectarea mentală la aceste situații fictive poate fi considerată o oportunitate de a te pregăti pentru cele mai rele scenarii”, spune profesorul Marc Malmdorf Andersen, de la Universitatea Aarhus. Un studiu făcut în timpul pandemiei a arătat că oamenii cărora le place să vizioneze filme înfricoșătoare sunt mai rezistenți din punct de vedere psihologic decât fanii filmelor non-horror, arată el.

Pentru anumite persoane, situațiile-limită, pline de adrenalină, urmate de momente de relaxare produc eliberarea unor substanțe chimice în creier care le fac să se simtă bine. „Datele arată că ar putea fi un punct la limita dintre frică și plăcere, unde contextul nu e nici prea înfricoșător, nici prea blând. Atunci, valul de frică, urmat imediat de relaxare duce la eliberarea unor substanțe chimice în creier care ne fac să ne simțim bine: endorfine și dopamine”, explică profesorul Andersen.

Amigdala cerebrală, un mănunchi de neuroni în formă de migdală aflat în centrul creierului, controlează răspunsul la frică. Într-o situație de frică, amigdala stimulează hipotalamusul, care activează două sisteme din organism - sistemul nervos simpatic și sistemul corticosuprarenal - provocând o avalanșă de hormoni și declanșând răspunsul de luptă sau de fugă.

Adrenalina stimulează vigilența organismului. Aceasta accelerează ritmul cardiac și deviază sângele din centrul corpului către mușchii necesari pentru mișcare. Cortizolul crește tensiunea arterială. Vasele de sânge din jurul organelor vitale se dilată, inundându-le cu oxigen și nutrienți. Respirația se accelerează, livrând oxigen proaspăt către creier, în timp ce nivelul de glucoză din sânge crește, oferind organismului un impuls rapid de energie: este gata de acțiune.

Atunci când suntem expuși la stimuli senzoriali sau la un mediu potențial amenințător, spune dr. Charlotte Lawrenson, cercetător în neuroștiințe la Universitatea Bristol, în creier se activează două căi. Prima este rapidă. Informațiile sunt transferate către talamusul senzorial și apoi către amigdala cerebrală, permițând o acțiune imediată asupra stimulilor amenințători.

A doua este o cale mai lentă, indirectă. Informațiile sunt trimise de la talamus la cortex, stratul de la periferia creierului, asociat cu conștiința, raționamentul și memoria. Aceasta analizează amenințarea și ne permite să determinăm dacă ne aflăm într-un pericol real sau nu.

Dacă se stabilește că amenințarea este reală, alte zone ale creierului vor fi activate pentru a iniția un răspuns al întregului corp la acest pericol. Acesta include blocarea detectării durerii de către neuronii senzoriali sau declanșarea unor procese fiziologice involuntare și acțiunea de răspuns.

Amintirea pericolului va fi transferată și stocată în hipocampus, astfel încât să fim capabili să ne amintim și să identificăm amenințarea la următoarea întâlnire. Este mecanismul care îi ajută pe copii să învețe cum să se ferească de pericole.

Frica este o emoție străveche, iar poveștile înfricoșătoare au o tradiție în istoria omenirii. În societățile timpurii, poveștile care induceau frica erau folosite pentru a-i învăța pe copii despre pericolele pe care le-ar putea întâlni, cum ar fi lupii și alți prădători.

Astăzi, cinematograful oferă o fereastră către temerile colective ale societății. În martie 2020, când a fost declarată pandemia, descărcările filmului „Contagion” - despre o pandemie devastatoare - au crescut vertiginos. De ce au vrut oamenii să vadă un film de groază despre ceva atât de real pentru ei în acel moment? Profesorul Marc Malmdorf-Andersen și colegii săi cred că filmele de groază au un potențial de învățare pentru gestionarea nesiguranței și incertitudinii. 

„Petrecerea timpului în aceste tărâmuri fictive poate fi privită aproape ca o oportunitate de a-ți redacta propria carte de instrucțiuni pentru cele mai rele scenarii”, spune profesorul.

Cercetătorii de la Universitatea Exeter spun că, atunci când jocul copiilor implică riscuri și frică, acesta poate funcționa ca un factor de protecție împotriva anxietății. Joaca, spune Malmdorf-Andersen, este o strategie pentru a învăța cum să facă față situațiilor necunoscute și pentru a face imprevizibilul previzibil.

Nu în ultimul rând, psihologii spun că fiecare persoană este diferită și are o percepție unică despre frică. Prea multă frică, însă, poate duce la anxietate, iar asta înseamnă suferință și disfuncționalitate. 

„E important să ținem însă cont de faptul că fiecare este diferit. Cu toții avem o percepție unică a ceea ce ni se pare înfricoșător – și este o linie fină între distracția inofensivă și teroarea autentică. Prea multă frică poate duce la stres și anxietate. La nivel global, aproximativ 275 de milioane de oameni suferă de tulburări de anxietate”, arată cercetătoarea Elena Paci de la Universitatea Bristol.

Ceea ce poate fi o emoție pentru o persoană poate fi cu adevărat terifiant pentru o alta. Așadar, îndrăzniți să vă speriați în acest Halloween - dar exact cât trebuie.