Într-un climat social tot mai tensionat, zdruncinat de dezinformare, discriminare și intoleranță, ura găsește un teren fertil pentru a se aprinde și a se răspândi cu ușurință. O societate dominată de prejudecăți este o societate care se dinamitează din interior, iar nevoia de a combate discursul instigator la ură nu mai este o opțiune, ci devine o necesitate. În acest context, Digi24 își propune să atragă atenția asupra consecințelor nocive ale valului de înverșunare propagat în spațiul public și în interacțiunile umane.

„Împreună fără ură” este una dintre cele mai importante lecții pentru noi, românii. Să învățăm să tolerăm opiniile diferite, să învățăm să ne gestionăm emoțiile cu ceva mai multă inteligență, să ne întrebăm în momentele în care apar diferențele „ce pot învăța de la celălalt?”, „oare ce  surprinde celălalt din realitate, ceva ce mie îmi scapă?”... Și e o lecție extrem de importantă pentru că nu avem prea multe exemple în istoria omenirii, mai ales în istoria României, apropo de ce înseamnă să trăim împreună fără ură, însă, cu siguranță, putem face asta! Studiile recente de specialitate ne spun că cel mai important  lucru pentru ființa umană este o altă ființă umană. Cel mai rău lucru pentru ființa umană poate fi tot o altă ființă umană, de aceea este important să trăim în așa fel încât să existe loc pentru toată lumea și, poate, emoțiile neplăcute pe care le simțim să ne apropie și nu să ne distanțeze”.

"Ura e un sentiment firesc, însă nu știm cum să îl gestionăm, iar asta ne-a adus într-o criză de empatie". Psihoterapeutul Gaspar Gyorgy ne explică, în campania "Împreună, fără ură", de unde vine furia și de ce suntem tentați să-l sancționăm pe cel de lângă noi, doar pentru că are altă opinie. "E important să învățăm că nu există un singur mod corect de a trăi, nu există un singuradevăr, nu există o singură realitate. Din păcate, în societatea românească nu suntem educați să acceptăm diferențele, să ne respectăm, să vedem ce putem învăța de la cei care gândescdiferit." - De unde vine ura?

Ura este una dintre emoțiile umane dificile, neplăcute, cu care natura ne-a înzestrat pentru a putea să facem față provocărilor vieții. În sine, nu prezența acestei emoții este marea noastră problemă, ci mai degrabă faptul că nu știm cum s-o gestionăm. Simțim această emoție de ură, de furie intensă, de supărare extremă în momentul în care percepem diferențele de viziune între punctul nostru de vedere și punctul de vedere al celorlalți, în momentul în care ne dăm seama că oamenii din jurul nostru au preferințe diferite, alegeri diferite și avem tendința de a arăta cu degetul înspre ceilalți. E din cauza ta, pentru că tu ai făcut asta, pentru că tu ai spus asta și genul acesta de strategii pe moment par să funcționeze, dar nu ne ajută pe termen lung să devenim mai inteligenți din punct de vedere emoțional. Din contră, s-ar putea, dacă ajungem să îi învinuim prea mult pe ceilalți, doar să ne stricăm relațiile, să fie din ce în ce mai mare distanța psihologică și emoțională. - De ce credeți că am avea nevoie să temperăm un pic ceea ce simțim atunci când ne vine să aruncăm o vorbă?

Probabil că ar fi atât de important să învățăm că nu există un singur mod corect de a trăi. Nu există un singur adevăr, nu există o singură realitate. Ce ne arată neuroștiințele în zilele noastre ecă fiecare ființă umană are propria realitate subiectivă, socială, emoțională. Asta înseamnă că ceea ce îmi place mie s-ar putea să nu vă placă dumneavoastră sau telespectatorilor care ne urmăresc acum. Din păcate, în societatea românească nu suntem educați într-un mod în care să acceptăm diferențele, să ne respectăm, să vedem ce putem învăța de la cei care gândesc diferit sau au alegeri diferite. Se întâmplă și eu să simt ură. Se întâmplă și eu să fiu profund nemulțumit de oamenii din jur, că sunt mai apropiați, că sunt mai departe... Și noi greșim, psihologii, psihoterapeuții... Doar că în momentul în care ceilalți greșesc, ai tendița de a te transforma într-un îngeraș, de a crede că doar lumea e așa cum e, tu de fiecare dată gestionezi lucrurile bine. Nu, nu-i așa!- Un exercițiu de imaginație: în fața dumneavoastră aveți pe cineva care vă spune sunt supărat pe mult prea multe lucruri și am tendința, aproape instinctivă, să-mi vers nervii și pe omul care elângă mine și în spațiul online. Ce-i spune psihoterapeutul acestui om, ca un exercițiu practic pe care îl poate face ușor?

E în regulă să fii supărat. E în regulă tot ceea ce simți. Emoțiile tale au sens, dă-ți voie să te întâlnești cu ele, dă-ți voie să vezi unde simți aceste emoții în corp. Nu te lăsa doar păcălit de minte. Mintea umană iubește să construiască povești și de cele mai multe ori sunt neadevărate. Și momentul în care simțim diferite emoții, vrem să fugim de ele. E în regulă tot ceea ce simțim, tot ceea ce gândim, dar nu orice comportament în care ne implicăm. Asupra comportamentelor noastre de a scrie răutăți în online, de a-i critica pe ceilalți, de a-i judeca pe ceilalți, avem uncontrol mult mai mare. E greu să controlezi primul impuls, însă poți să-l controlezi mult mai ușor pe al 2-lea și pe al 3-lea, dacă îți dai voie să înveți un pic să lucrezi cu propria persoană. Dinpăcate, comportamentul nostru în online a devenit un comportament lipsit de limite. Și pentru că există acest ecran care avem impresia că ne protejează inclusiv onoarea, imaginea, ne lăsăm atât de ușor purtați de toate aceste impulsuri, de toate aceste trăiri, fără să conștientizăm de cele mai multe ori că de partea cealaltă a ecranului este o altă ființă umană care, în momentul în care citește aceste răutăți care-i sunt adresate, suferă. Această criză de empatie vine din trecutul nostru. Am crescut în familii în care părinții, profesorii nu ne-au validat emoțiile în momentul în care am luat, de exemplu, o notă sub nivelul așteptat sau atunci când ne-am implicat într-un comportament mai puțin ok. Drept urmare, în conștientul colectiv al României există această înclinație spre pedeapsă. Avem atât de multe alte opțiuni prin care putem schimba viitorul copiilor noștri. Pentru că tot ceea ce nu schimbăm noi în prezent, această criză de empatie, reprezintă moștenirea generațiilor viitoare.

_________________________________

Proiectul „Împreună, fără ură” aduce în prim-plan povești autentice, confesiuni și reflecții puternice despre felul în care ura lovește în oameni și despre ce putem face ca să o oprim. Inițiativa reunește, într-un dialog deschis, voci relevante din diferite domenii care au acceptat invitația jurnalistei Ioana Ciurlea de a discuta despre această realitate dureroasă și despre puterea eliberatoare a iubirii. Printre cei care s-au alăturat demersului civic se regăsesc actorii Victor Rebengiuc, Alex Bogdan și Ada Galeș, artiștii Erika Isac și Emil Rengle, „Regele” Dorin Cioabă, creatoarea de conținut culinar Jamila, psihoterapeutul Gaspar Gyorgy, dar și lideri de opinie din online precum Silviu Faiăr și Mircea Bravo.

Campania „Împreună, fără ură” vizează și declanșarea cât mai urgentă a procesului de actualizare a legislației în vigoare care face dificilă, în prezent, sancționarea celor care promovează ura sau săvârșesc fapte motivate de acest tip de comportament.