Într-o eră digitală dominată de comunicarea în scris, fie că e vorba de e-mailuri, mesaje, sau postări pe rețelele sociale, greșelile gramaticale pot submina credibilitatea și claritatea mesajelor. Deși limba română este complexă, multe dintre erorile frecvente pot fi evitate cu puțină atenție și o bună înțelegere a regulilor gramaticale de bază. Iată care sunt cele mai comune greșeli în limba română și cum pot fi corectate.

Corectitudinea gramaticală nu ține numai de eleganța exprimării, ci reflectă și respectul față de cititor și rigoarea în comunicare. În mediul profesional, o simplă greșeală de scriere poate pune sub semnul întrebării seriozitatea autorului. Iar în online, unde viteza de publicare e mare și concurența constantă, un text scris corect poate face diferența dintre un mesaj ignorat și unul care atrage atenția.

Forma corectă, din punct de vedere gramatical, este „sărut mâna”, scris separat, pentru că este o construcție alcătuită din verbul „sărut” și complementul „mâna”.

„Sărut mâna” este o formulă de politețe (de obicei adresată femeilor sau persoanelor în vârstă), care înseamnă, literal „îți sărut mâna”.

Scrierea „sărutmâna” sau „săru-mâna” este o abreviere fonetică sau familiară, folosită adesea în vorbire sau în mesaje informale, dar nu este forma corectă din punct de vedere gramatical. 

Una dintre cele mai comune confuzii apare între formele verbului „a fi”. 

Când „fi” este forma de infinitiv sau apare în anumite forme ale verbului la conjunctiv sau viitor. Exemple: Infinitiv: „A ști a fi sincer e o calitate rară”.

Conjunctiv (persoana a III-a): „E posibil să fi plecat deja”. Viitor (cu auxiliare): „Va fi obosit mâine.”/ „Vei fi surprins de rezultat.”

Când „fii” este forma de imperativ afirmativ (poruncă). Exemplu: „Fii cuminte!”. „Fii atent la detalii!”

Când „fii” este forma de conjunctiv prezent, persoana a II-a singular și imperativ afirmativ (poruncă). Exemple: „E important să fii sincer.” „Dacă vrei să reușești, trebuie să fii ambițios.”

Acestea sunt adesea încurcate, deși au funcții gramaticale complet diferite:

"Sau" este o conjuncție (ex: Vrei ceai sau cafea?)

"S-au" este forma compusă a verbului reflexiv (ex: Ei s-au dus acasă).

"Ia" este forma verbului a lua (ex: „Ia cartea!”)

"Ea" este pronume personal (ex: „Ea este colega mea.”)

Forma corectă este „în loc”, scris separat.

„În loc” este o locuțiune prepozițională alcătuită din prepoziția „în” și substantivul „loc”. Se folosește cu sensul de „în schimb”, „în poziția” sau „ca substitut” pentru ceva. Exemple: „A venit în locul colegului său”. „A primit flori în loc de scuze”.

Forma corectă între „ai” și „a-i” depinde strict de context, pentru că ambele sunt forme corecte, dar cu înțelesuri și funcții gramaticale diferite.

„ai” - verb auxiliar sau formă de persoana a II-a singular a verbului „a avea”. Se folosește în propoziții afirmative sau negative cu sens de posesie ori ca auxiliar la perfect compus. Exemple: „Tu ai o carte interesantă”. „Nu ai venit ieri la școală”.

„a-i”- formă compusă: infinitivul verbului „a” + pronumele enclitic „i” (lui / ei). Se folosește când vrem să exprimăm o acțiune îndreptată către o persoană (de obicei în dativ). Exemplu: „Urmează a-i da un răspuns profesorului.”

Folosirea verbului „a vrea” a dus, deseori, și la apariția și utilizarea formei „vroiam”. La modul indicativ, timpul imperfect, persoana I, singular și plural forma verbului “a voi” este “voiam”. Forma corectă a verbului “a voi” nu conține litera "R". Forma corectă, de imperfect, persoana I, singular și plural a verbului “a vrea” este “vream”.

Forma corectă este mi-ar plăcea.Verbul corect este „a plăcea”, iar construcția „mi-ar plăcea” este forma la condițional-optativ, persoana a III-a singular, cu pronume de dativ (mi = mie).

Pentru verbul „a avea”, doar forma „să aibă” este corectă în limba română, pentru modul conjunctiv, persoana a III-a, singular și plural. Variantele „să aibe” sau ”să aive” nu sunt acceptate de normele limbii române literare.

Folosirea pronumelui relativ „care” fără prepoziția „pe” în poziția sintactică de complement direct este una dintre cele mai întâlnite greșeli în limba română.

Conform normelor actuale, utilizarea prepoziției alături de pronumele relativ „care” (și nu numai) este obligatorie în limba română și se justifică prin încercarea de a diferenția subiectul de complementul direct dintr-un enunț. 

Substantivul „succes” are forma de plural „succese”, nu „succesuri”. Acesta este un substantiv de gen neutru și urmează regulile uzuale de pluralizare pentru acest gen. „Succesuri” este o formă greșită, neacceptată de normele limbii române.