Din lipsa necesarului de lemn ori de teama facturilor la curent, românii mai în vârstă de la țară caută prin magazii, șoproane și poduri sursele rudimentare de încălzire sau iluminat care le-au făcut iernile mai blânde în comunism. Le șterg de praf, le curăță de păianjeni, le repară și le testează: lămpi cu gaz, reșouri, godine, mașini cu plită și sobe improvizate care ard orice și încălzesc rapid spațiile de locuit.

Așchiile ard într-o sobă metalică veche, cu burlan special, ca un calorifer. Este un godin. Îl năpădiseră păianjenii într-o baracă. Proprietarul și-a amintit că făcea căldură bună, ardea orice și deloc mult. S-a apucat să-l testeze. Și dacă funcționează, îl aranjează și-l pregătește pentru iarnă.

- Cum îi zice, godin?

- Godin!

- Se mai găsesc de cumpărat?

- Se mai găsesc, dar rar.

- Și asta de când o aveți?

- O... Păi cred că... E veche, antică și de demult...

- Dă căldură?

- În zece minute nu poți să mai stai aici. Așa căldură ce dă. Se încinge foarte repede. E îmbrăcată cu șamot pe dinăuntru. Aia menține căldura. Încinge și pe urmă aia menține căldura. Ăsta radiază cât aproape toată soba. Astea cinci elemente, ne explică proprietarul.

- Deci, ăsta-i un calorifer, practic.

- Da! 

- Fum...

- Se face un pic de fum, acum la început, până se încinge. După ce se încinge, nu mai scoate fum. Uite, la asta poți să te duci cu burlanul pe lungime. Să bagi burlan mai mult. Trei - patru metri de burlan și-ți dă căldură și mai multă. Țeava asta, tabla asta degajă căldură. Toată căldura se duce pe ea. Și îți dai seama, dacă o bagi pe trei - patru metri, aproape toată căldura rămâne aici. Nu mai iese direct afară. Căldura o dă peste tot. Radiază peste tot. Și în plită, și în sobă, și în burlane, explică omul avantajele vechiului sistem de încălzire.

- Ne întoarcem la așa ceva?

- Sigur ne întoarcem. Nu vedeți unde s-a ajuns și cu curentul, și cu gazele, și cu...

Mergem în altă gospodărie. Altă tăblărie. Un butoi din tablă, similar cu cel de uleiuri vrac, a fost transformat în godin. Funcționa și cu motorină, cândva. Acum arde doar lemne.

- Îl faceți frumos!

- Îl periem, îl aranjăm... Că ne pregătim, că peste o lună începem să facem focul la sobă, domule! C-avem copii mici, avem nepoți. Nu trebuie să-i lăsăm în frig. E un butoi făcut, improvizat de noi, trebuie să facem focul în el, să avem căldură. Lemne nu mai avem putere să cumpărăm, că s-a făcut 15 milioane (1.500 de lei - n.r) o căruță de lemne. Ne pregătim, pentru că a anunțat că energia o să fie foarte scumpă, lemnele s-au scumpit. Și noi trebuie să ne pregătim să trecem iarna foarte frumos, fără probleme.

- Și unde-l montați?

- Îl montăm într-o cameră, lângă dormitor. Că n-avem unde. Trebuie să-l montăm ca să avem căldură pe timp de iarnă.

 - Deci, în ăsta poți să bagi orice?

- Da!

- Orice arde!?

- Orice arde. Și bețe de floarea-soarelui. Și cizmele care s-au rupt! Galoșii, bocancii... Băgăm tot!

Se șterg de praf și reșourile cu rezistență. Alungate de modă prin poduri și magazii, se pot dovedi iar de bază în destule gospodării.

- Funcționează, e foarte bun, ne dă asigurări interlocutorul.

- Viață grea.

- Viață grea la țară.

- Ia să vedem!

- Îl bag în priză?

-Da! ..

- Și mai funcționează! Merge! Ia uite: iese fum!

- De câți ani e făcut ăsta? Câți ani are?

- 20 de ani!

În vremea scumpirilor, își recapătă lumina și lampa pe gaz. Nu prea se mai găsesc sticle de lampă, dar cine caută găsește și folosește.

- Păi dacă întrerupe lumina? Trebuie s-o folosim. Cu ce mănânci? Cu ce te speli? Pe întuneric? se întreabă retoric utilizatorul.

- Am ajuns iar la gaz?

- Da!

- Lampant?

- Da!

- Și la lampă?

- Da!

- Păi de ce?

- E curentul scump. N-ați văzut ce zic ăștia?

- Ce zic?

- C-a înebunit cu curentul... Cu majorări, cu... Păi cât vrei să faci tu kilowatt-ul, mă?