Un nou studiu avertizează că gheața din Oceanul Arctic, care persistă pe tot parcursul anului, ar putea dispărea mult mai devreme decât se estima anterior, potrivit Science Alert. Cercetătorii subliniază riscurile majore ale încălzirii globale asupra acestui ecosistem vital, cu implicații serioase pentru faună și comunitățile indigene care depind de gheață.
Ultima zonă de gheață, situată în marea regiune polară interioară a Cercului Arctic, între marginea de nord a Groenlandei și Arhipelagul Arctic canadian, este considerată ultimul loc din această zonă unde gheața persistă pe tot parcursul anului, însă un nou studiu sugerează că atât regiunea, cât și ecosistemul care depind de ea, vor dispărea mai devreme decât se estima anterior.
Cercetătorii, conduși de o echipă de la Universitatea McGill din Canada, au analizat mai în detaliu gheața din Oceanul Arctic folosind modelul Community Earth System, care oferă mai multe detalii decât simulările utilizate anterior.
„Rezultatele noastre s-au bazat pe modele de înaltă rezoluție, care iau în considerare transportul gheții marine prin Arhipelagul Arctic Canadian”, spune Bruno Tremblay, cercetător atmosferic de la Universitatea McGill.
Acestea sugerează că gheața din Oceanul Arctic ar putea dispărea mult mai devreme decât se credea anterior.
Conform calculelor echipei, Oceanul Arctic Central ar putea rămâne fără gheață în mod sezonier în fiecare an începând din 2035, iar ultima fâșie de gheață permanentă ar dispărea la 6-24 de ani după ce acest model sezonier de lipsă de gheață va fi stabilit.
Estimările anterioare sugerau că ultimele resturi de gheață permanentă ar putea rezista câteva decenii după ce perioadele de gheață sezonieră vor deveni comune. Noile prognoze aduc acest termen mult mai aproape.
Ca de obicei, în cazul acestor modele, există multe variabile: nu este sigur cât de repede se va încălzi planeta, exact cum va influența gheața permanentă acoperirea sezonieră de gheață sau cum va fi transportată căldura în jurul regiunii arctice.
Cu toate acestea, echipa a identificat partea de nord a regiunii ca fiind un element crucial pentru restul regiunii, blocând fluxul gheții dinspre nord și fiind, probabil, unul dintre ultimele locuri unde gheața provenită din mai multe ierni ar putea fi acumulată.
„Soarta gheții din Oceanul Arctic în ansamblu depinde în principal de condițiile gheții marine în partea sa de nord, care împiedică transportul gheții marine și permite reînnoirea gheții marine groase în Insulele Regina Elisabeta”, scriu cercetătorii în lucrarea lor publicată.
Multe specii depind de acoperirea de gheață pe tot parcursul anului, inclusiv urșii polari și focile (aproape un sfert din urșii polari ai lumii trăiesc în sau aproape de regiunile cu gheață din Oceanul Arctic).
Această pierdere a gheții marine are deja consecințe asupra faunei sălbatice, așa cum a fost ilustrat într-un episod din „Our Planet” din 2019, cu morsele care cad în moarte încercând să urce pe stânci pe uscat în loc de pe plăcile lor de gheață dispărute. Aceste animale, cândva abundente, sunt acum considerate pentru includerea în lista speciilor pe cale de dispariție.
Gheața este de asemenea folosită de popoarele indigene pentru vânătoare de subzistență.
Atât de importantă este regiunile cu gheață din Oceanul Arctic încât o parte din ele au fost desemnate ca Zonă Marină Protejată Tuvaijuittuq de către guvernul canadian („tuvaijuittuq” înseamnă „locul unde gheața nu se topește niciodată” în Inuktut).
Acum, această zonă este evident în pericol iminent, un alt avertisment printre multe altele despre pericolele inacțiunii în fața schimbărilor climatice.
„Aceste descoperiri subliniază urgența reducerii încălzirii pentru a asigura proiecții stabile pentru regiunile cu gheață din Oceanul Arctic și pentru habitatele critice din această zonă”, spune Madeleine Fol, cercetător atmosferic la Universitatea McGill.