Curtea de Justiției a UE a decis că „o autoritate judiciară nu poate să refuze executarea unui mandat european de arestare și să preia ea însăși executarea pedepsei fără consimțământul statului care a emis acest mandat”, arată un comunicat de presă al instituției. Fosta ministră a Justiției Alina Gorghiu a explicat că hotărârea CJUE înseamnă că „fugarii nu mai pot profita de interpretări diferite ale legislației” și „România își păstrează dreptul de a executa pedepsele proprii, fără ca alt stat să le modifice după bunul plac”.
În prezent, sunt mai mulți fugari români în Italia și Grecia, cum ar fi Sorin Oprescu, Alina Bica, Prințul Paul al României, Mario Iorgulescu, Daniel Dragomir sau Dragoș Săvulescu. Ei nu au fost predați României. Instanțele italiene și elene au stabilit ca aceștia să execute pedepsele cu închisoarea emise de țara noastră în Italia ori Grecia, însă cu suspendare.
CJUE mai spune, în hotărârea luată că „fără acest consimțământ, statul emitent poate să mențină mandatul european de arestare și să execute el însuși pedeapsa pe propriul teritoriu”.
Mandatul european de arestare este o procedură judiciară simplificată, prevăzută de dreptul Uniunii Europene, care permite arestarea unei persoane în statul membru în care aceasta se află și predarea sa statului membru care a emis mandatul, pentru a fi urmărită penal în acest din urmă stat sau pentru a executa în acest stat pedeapsa la care a fost condamnată, mai arată sursa citată.
În acest domeniu, principiile încrederii și recunoașterii reciproce constituie bazele cooperării judiciare în materie penală și consacră o regulă importantă: statele membre sunt obligate să execute orice mandat european de arestare.
Neexecutarea unui asemenea mandat nu poate, așadar, să aibă loc decât în mod excepțional, punctează Curtea Europeană.
În această hotărâre, Curtea de Justiție explică motivele pentru care neexecutarea unui mandat european de arestare, în scopul executării pedepsei în statul în care persoana vizată de acesta își are reședința, nu este valabilă decât dacă autoritatea judiciară de executare respectă condițiile și procedura legate de recunoașterea hotărârii de condamnare și de preluarea executării pedepsei menționate, prevăzute de o altă reglementare a Uniunii.
În hotărârea sa, Curtea amintește mai întâi că „mandatul european de arestare are la bază principiul încrederii reciproce și că refuzul de executare este o excepție, care trebuie întotdeauna să facă obiectul unei interpretări stricte”.
Prin urmare, „instanțele judecătorești ale statului membru care refuză executarea mandatului european de arestare pentru ca pedeapsa să fie executată pe teritoriul acestui stat trebuie să obțină consimțământul instanțelor din statul membru emitent pentru preluarea executării pedepsei pronunțate în acest din urmă stat”.
„Acest consimțământ presupune ca statului membru de executare să îi fie transmisă hotărârea de condamnare pronunțată de statul emitent, însoțită de un certificat. Fără acest consimțământ, condițiile pentru o preluare a executării nu sunt îndeplinite, iar persoana în cauză trebuie predată. Astfel, obiectivul de a crește șansele de reinserție socială, invocat de autoritățile italiene, nu este absolut și trebuie conciliat cu norma esențială potrivit căreia statele membre execută orice mandat european de arestare”, spune CJUE.
„Ținând seama de diferitele funcții ale pedepsei în cadrul societății, instanțele din statul membru în care o persoană a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate se pot sprijini în mod legitim pe argumente legate de politica penală care îi sunt proprii pentru a justifica executarea pe teritoriul său a pedepsei pronunțate și, în consecință, pot refuza transmiterea hotărârii de condamnare și a certificatului în vederea executării pedepsei pe teritoriul unui alt stat membru”, mai arată CJUE în comunicat.
În orice caz, dacă refuzul de a executa un mandat european de arestare a intervenit cu încălcarea condițiilor esențiale și a procedurii prevăzute de dreptul Uniunii Europene, acest mandat european de arestare rămâne în vigoare, iar statul emitent își păstrează dreptul de a executa pe propriul teritoriu pedeapsa aplicată.
Curtea de Justiție a UE a menționat că „trimiterea preliminară permite instanțelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curții întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii”.
CJUE nu soluționează litigiul național și este de competența instanței naționale să soluționeze cauza, conform deciziei Curții. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
Alina Gorghiu a precizat că decizia CJUE nu mai lasă loc de interpretare pentru fugari și ei nu vor mai putea profita de interpretări diferite ale legislației. Fosta ministră a Justiției a adăugat că mulți vor reevalua acum „fuga din țară”.
„Simt o satisfacție uriașă după această decizie emblematică a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Mulți vor reevalua «fuga din țară» acum. Curtea a stabilit limpede: Nicio instanță dintr-un stat membru nu poate refuza executarea unui mandat european de arestare și să decidă singură executarea pedepsei în locul statului care a emis mandatul, fără consimțământul acestuia”, a scris Alina Gorghiu, joi pe Facebook.
Ea a explicat că pentru România aata înseamnă că „fugarii nu mai pot profita de interpretări diferite ale legislației”, iar „statele membre sunt obligate să respecte mandatele europene de arestare”.
„România își păstrează dreptul de a executa pedepsele proprii, fără ca alt stat să le modifice după bunul plac”, a subliniat deputata PNL.
„Decizia vine după cazul unui român condamnat definitiv la București, dar reținut în Italia, unde autoritățile au refuzat predarea și au transformat pedeapsa în arest la domiciliu. România a contestat, iar Curtea Europeană i-a dat dreptate. Ca ministru al Justiției, am susținut mereu că extrădarea rapidă și respectarea mandatelor europene sunt vitale. Această hotărâre confirmă un adevăr simplu: justiția nu are granițe și nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege”, a conchis Gorghiu.