România a ajuns la un moment critic atât în privința poziției sale față de Ucraina, cât și a rolului pe care îl joacă în Europa, scrie Foreign Policy. După ce controversatul populist Robert Fico a ajuns să conducă Slovacia și a luat-o pe urmele liderului maghiar Viktor Orban, care se opune sprijinului pentru Kiev în războiul contra Moscovei, la București se va da cel mai probabil următoarea mare bătălie care va pune din nou la grea încercare solidaritatea europeană.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a venit în România pe 10 octombrie, dar vizita lui nu a mers așa cum era planificat – discursul din Parlamentul României a fost anulat în ultimul moment.
Chiar Zelenski a fost cel care a renunțat la discurs, dar adevăratul motiv a fost opoziția venită din partea partidului AUR, care a amenințat că va protesta împotriva susținerii discursului.
AUR a ajuns să își dubleze numărul de susținători de la alegerile parlamentare din 2020 și până acum, iar în unele sondaje conduce în cursa alegerilor pentru Uniunea Europeană de anul următor, cu toate că atât Ucraina, cât și Republica Moldova i-au interzis accesul liderului de partid pe teritoriul țării lor din cauza presupuselor sale legături cu Kremlinul.
România joacă un rol major în aprovizionarea Ucrainei cu ajutoare umanitare și echipament militar, dar și mai important este rolul cheie pe care îl joacă în exportul de cereale din Ucraina.
Relațiile României cu Ucraina reprezintă un subiect de discuție sensibil atât pe plan intern, cât și extern. O schimbare de atitudine a Bucureștiului față de Kiev ar avea consecințe majore pentru mediul economic și politic extins, mai ales că țara este de așteptat să joace un rol cheie în domeniul energiei la nivel european și global în următorii ani.
Compania multinațională OMV și compania românească Romgaz au anunțat în iunie un plan pentru investirea a până la 4 miliarde de euro în dezvoltarea zăcămintelor de gaze naturale din Marea Neagră – un proiect care ar putea produce cel puțin 10 miliarde de metri cubi de gaz pe an.
Dezvoltarea infrastructurii ar trebui să înceapă anul următor și se estimează că producția va putea începe în 2027. Exploatarea acestei resurse promite să mai reducă din impactul pe termen mediu al amenințărilor venite din partea Rusiei.
Dezvoltarea industriei românești a hidrocarburilor ar distruge din capacitatea Kremlinului de a folosi gazele natural ca pe o armă economică împotriva Europei, în timp ce poartă un război în Ucraina.
Impactul strategiei Kremlinului a fost semnificativ, inflația ajungând la niveluri care nu s-au mai văzut de multe decenii, chiar și după ce Uniunea Europeană a reușit să reducă dependența față de importurile de gaze naturale din Rusia de la 45%, cât era în 2021, la 8,4% în primele șapte luni din 2023.
Este de maximă importanță ca Ucraina, Europa și întreg Occidentul să susțină proiectul de dezvoltare a extragerii gazelor naturale din România. Rusia, de partea cealaltă, are toate motivele să i se opună.
Militarizarea rusească a Mării Negre, acolo unde pretinde controlul asupra unor ape teritoriale care se învecinează cu cele ale României prin ocuparea și anexarea ilegală a Crimeei, reprezintă o amenințare evidentă, dar ea nu este singura. În România, Moscova ar putea să profite de atenția nu foarte sporită de care se bucură această piață în încercarea de a sabota proiectul.
Rusia are o istorie lungă în care a folosit rețele de influență și parteneri de afaceri pentru a se infiltra în proiectele energetice din toată Europa, inclusiv în România.
Companiile rusești au investit în industria metalurgică, a hidrocarburilor și cea portuară din România. Mai mulți afaceriști români au avut parteneriate de lungă durată cu Kremlinul prin oferirea de servicii în Rusia.
De prea multe ori aceste acțiuni au trecut neobservate. Și cu toate că Statele Unite și Uniunea Europeană au adoptat noi agende anti-cleptocrație în ultimii ani, amenințând cu sancțiuni în cazul încălcării lor, până acum nu s-au luat măsuri concrete.
Spre exemplu, compania petrolieră GSP are o istorie lungă de contracte semnate cu Kremlinul. Mai mult, nu a anunțat că ar avea în plan să părăsească piața rusă, în ciuda sancțiunilor impuse la izbucnirea conflictului și nici după ce atrocitățile comise de armata rusă în Ucraina au ieșit la lumină.
Compania românească a desfășurat lucrări care acum ar fi în contradicție cu sancțiunile internaționale, în special în iulie 2014, atunci când a ajutat compania Gazprom Neft să execute lucrări de foraj în Marea Arctică.
Acel contract a fost anunțat cu doar cinci zile înainte ca SUA să introducă sancțiuni împotriva Rusiei care interziceau în mod special susținerea proiectelor de dezvoltare a zonei arctice rusești în vederea exploatării hidrocarburilor de către companiile afectate. Gazprom Neft a fost adăugată la acea listă la scurt timp după aceea, dar contractul semnat cu GSP s-a strecurat neobservat.
GSP a fost și ținta investigațiilor rezultate în urma dezvăluirilor făcute în scandalul Panama Papers. RISE Project a raportat în 2017 că firma nu numai că a folosit metoda offshore pentru a reduce cât mai mult impozitul, dar a făcut tranzacții suspecte pentru a achiziționa 10 echipamente de foraj de la OMV Petrom.
România a obținut rezultate mixte în privința luptei anticorupție și în destructurarea rețelelor de influență pe care Rusia le deține aici. DNA-ul a fost nu demult apreciată ca fiind unul dintre liderii luptei anticorupție în Europa de Est, dar reputația sa a avut mult de suferit după ce procurorul-șef Laura Codruța Kovesi a fost înlăturată din funcție.
Kovesi a devenit între timp procuror-șef al Uniunii Europene, dar agenda anticorupție a României a fost practic înghețată de la înlăturarea ei. Presa din România a raportat de mai multe ori cum conducerea DNA a ajuns să fie schimbată în funcție de preferințele guvernului în loc să fie luată în calcul eficiența sa în a combate corupția.
Chiar și înainte de pericolul electoral tot mai mare pe care îl prezintă AUR, parlamentul fracturat al României a fost extrem de disfuncțional și a lăsat țara fără capacitatea credibilă de a combate corupția și influența rusească de una singură, mai scrie Foreign Policy.