După destrămarea Uniunii Sovietice, Moscova a încercat să își păstreze influența în regiune prin manipularea conflictelor etnice locale, păstrând cât mai multe trupe în aceste teritorii, scrie Foreign Affairs. Dar, războiul din Ucraina și sancțiunile occidentale au schimbat calculele lui Putin. Prin retragerea trupelor ruse din Nagorno-Karabah, Kremlinul recunoaște că securitatea economică în Caucazul de Sud - cel puțin pentru moment - este mai importantă decât menținerea controlului cu forța.

Pe data de 17 aprilie, o coloană de tancuri și camioane rusești a trecut printr-o serie de orașe din Azerbaidjan în timp ce părăseau Nagorno-Karabah, regiunea muntoasă din inima Caucazului de Sud pentru care Armenia și Azerbaidjan s-au luptat timp de mai bine de trei decenii.

Din 2020, trupele rusești de menținere a păcii au fost prezente acolo. Acum, steagul Rusiei care se ridica deasupra bazei militare din regiune a fost dat jos.

Cu toate că i-a luat pe mulți prin surprindere, ieșirea Rusiei din regiune a continuat un trend care a început din septembrie 2023, atunci când trupele azere au ocupat teritoriul și, aproape peste noapte, au declanșat exodul în masă a aproximativ 100.000 de armeni din Karabah - în timp ce forțele ruse s-au dat la o parte.

Azerbaidjan, o țară autoritară care are graniță comună cu Rusia, cu ieșire la Marea Caspică, a devenit o forță importantă în regiune, având resurse semnificative de petrol și gaz, o armată puternică și legături economice profitabile atât cu Rusia, cât și cu Occidentul.

În același timp, celelalte două țări din regiune, Armenia și Georgia, trec și ele printr-o perioadă de transformare, suferind propriile lor șocuri pe plan politic.

În lunile de după ce Azerbaidjanul a preluat controlul regiunii Nagorno-Karabah, Armenia, un aliat tradițional al Rusiei, a trecut încă și mai mult de partea Occidentului.

De partea cealaltă, Georgia a renunțat la traiectoria din ultimele trei decenii în care a construit relații apropiate cu Europa și SUA și pare hotărâtă să o ia pe calea vecinilor săi autoritari.

În luna mai, parlamentul Georgiei a adoptat o lege controversată pentru contracararea „influenței străine” asupra organizațiilor non-guvernamentale - o lege inspirată din legislația rusă, care semnalează Moscovei faptul că are un partener de încredere la granița de sud.

Rusia are nevoie disperată de parteneri de afaceri și rute comerciale care ocolesc sancțiunile. Și, într-o perioadă în care Occidentul pune tot mai mare presiune, Rusia consideră că regiunea ar putea deveni poarta principală a unei noi axe terestre care leagă Moscova de Teheran.

Rusia a ales să îi abandoneze pe armenii din Nagorno-Karabah, facilitând victoria rapidă a azerilor. Aproape imediat, observatorii au indicat că Rusia și Azerbaidjan ar fi ajuns la o înțelegere secretă.

La doar cinci zile după plecarea trupelor ruse, liderul azer Ilham Aliev a călătorit la Moscova, acolo unde a discutat consolidarea rutelor de transport nord-sud dintre cele două țări.

Pentru Moscova, inițiativa face parte dintr-o cursă cu Occidentul pentru crearea de noi rute comerciale care să compenseze pentru pierderile economice provocate de războiul din Ucraina.

Împreună cu aliatul lor apropiat, Turcia, Azerbaidjanul ar putea ajuta la crearea unui hub pentru gazul rusesc care să ajungă la piețele externe ocolind sancțiunile.

O parte esențială a ambițiilor schimbătoare ale Rusiei în Caucazul de Sud este reconstruirea rutelor de transport terestru către Iran.

Cea mai atractivă rută este cea pe care Azerbaidjanul o numește Coridorul Zangezur - o rețea de transport auto și feroviar care ar trece prin sudul Armeniei și ar lega teritoriul principal al Azerbaidjanului de exclava Nahicevan, care are graniță cu Iran și Turcia.

Dacă ar deschide ruta de 43 de kilometri, Moscova ar avea o conexiune feroviară directă cu Teheranul, care a devenit un furnizor de arme important pentru forțele ruse care luptă în Ucraina.

Această rută ar readuce la viață o rută cunoscută sub numele de Coridorul Persan, din vremea celui de-al Doilea Război Mondial, prin care au fost livrate jumătate din ajutoarele puse la dispoziția Uniunii Sovietice de SUA în lupta contra Germaniei naziste.

Ironia sorții face ca aceeași axă să fie acum vitală pentru Moscova în conflictul din prezent contra Statelor Unite și Occidentului.

Dacă acest plan va deveni realitate, ar reprezenta practic o ocupație ruso-azeră a graniței de sud a Armeniei - un scenariu de coșmar pentru Armenia și Occident.

Chiar și după răcirea relațiilor dintre Armenia și Rusia, Moscova are în continuare o influență mare asupra Erevanului: Rusia aprovizionează Armenia cu 85% din gazul de care are nevoie, 90% din grâu și tot combustibilul necesar pentru funcționarea singurei lor centrale nucleare, care produce o treime din energia electrică a Armeniei.

Dacă își coordonează acțiunile cu Rusia, Azerbaidjanul are capacitatea militară de a prelua controlul asupra Coridorului Zangezur cu forța în doar câteva ore, avertizează oficialii și experții armeni.

După cucerirea zonei Nagorno-Karabah de către Azerbaidjan, au apărut speculații cu privire la ce ar urma să se întâmple în Abhazia, o regiune separatistă din nord-vestul Georgiei, de la granița cu Rusia, care a fost o zonă de conflict încă din anii '90.

Va încerca Rusia să anexeze complet regiunea, asigurându-și în acest fel o nouă bază navală la Marea Neagră? Sau - conform celor mai recente zvonuri - ar putea urma o înțelegere asemănătoare cu cea la care Moscova a ajuns cu Baku, prin care Moscova va permite Georgiei să intre în Abhazia fără probleme, în schimbul renunțării Georgiei la ambițiile sale euro-atlantice.