Martin Scorsese a avut dreptate: francizele cinematografice sunt moartea cinematografiei. Un bun și trist exemplu în acest sens îl reprezintă cel de-al patrulea și cel mai recent film din seria „Expendables”, care, în loc de „Eroi de sacrificiu 4” ar putea fi foarte bine tradus „Consumabile 4”. Pentru că fix așa e și filmul: îl consumi și apoi arunci resturile la gunoi. Trupa de super-mercenari condusă de cuplul Sylvester Stallone-Jason Statham are o nouă misiune: împiedicarea unei explozii nucleare în apele teritoriale rusești care ar duce la declanșarea celui De-al Treilea Război Mondial. Cel puțin astea sunt informațiile găsite pe Wikipedia deoarece filmul e atât de slab încât, după ce-l vezi, uiți aproape instantaneu care a fost „acțiunea”.
„Eroi de sacrificiu 4” e marketat sub numele „Expend4bles”, o mărgică a echipei de creativi a filmului care ne sugerează că vorbim despre al patrulea film al francizei. Logic, al cincilea film - dacă va fi turnat - ar putea fi numit „Expendable5”. Mai bine nu. „Eroi de sacrificiu 4” ar trebui să facă sacrificiul suprem și să pună capac acestei francize, care a început atât de bine și a sfârșit atât de prost.
Desigur, avem și aici un ensemble-cast (pentru genul ăsta de filme), cu Sylvester Stallone, Jason Statham, Dolph Lundgren, Megan Fox, 50 Cent, plus tot felul de luptători de wrestling sau tipi cu fețe dure care joacă eternele roluri de umplutură atunci când, în lipsă de idei, regizorul spune: „Avem nevoie de o scenă cu o bătaie în bar”.
Evident, chiar și din punct de vedere al concentrației de vedete din filme de acțiune pe centimetru de peliculă, Expend4bles e la mare distanță de primul film-hit, unde i-am avut pe Arnold Scwharzenegger, Chuck Norris (!) sau Bruce Willis (pe care, din păcate, nu-l vom mai revedea în filme)
În Expend4bles apare și Andy Garcia care e singurul consecvent legii nescrise a cinematografiei care spune: „Indiferent de cât de prost e filmul în care joci, tu trebuie să dai totul și să joci bine”. Iar Andy Garcia are meritul de a fi singurul de pe platoul de filmare care „se chinuie” să livreze, dar cumva scenariul și decorurile nu-l ajută deloc. Oricum, să nu-i ducem grija, omul a încasat - zice-se - 120.000 de dolari pentru câteva minute de apariție pe peliculă.
Iar efectele speciale sunt atât de proaste încât, în unele momente, filmul devine comic: sunt câteva scene de urmăriri cu mașinile în care actorul pare filmat la volan cu un ecran în spatele său pe care e proiectată șoseaua, ca și cum regizorul ar fi vrut să readucă la viață acest truc cinematografic vechi de 100 de ani.
Da, există și aici bifate câteva scene de luptă frumos coregrafiate - vorbim cu precădere de scenele de luptă corp la corp, nu cele de împușcături, care abundă în personaje negative care cad de la înălțime ori armament setat pe „God mode”, cu muniție infinită.
Povestea e și ea simplă și subțire (nu știm cât de mult a contat greva scenariștilor în acest sens): un traficant de arme vrea să vândă niște arme nucleare pe care să le detoneze în largul coastelor rusești. Treaba asta ar declanșa Al Treilea Război Mondial pentru că, nu-i așa?, ăsta e visul umed al oricărui personaj negativ prost scris.
SUA (a se citi CIA) angajează echipa de mercenari a cuplului Stallone-Statham. Ciudat, ceea ce nu se „vedea” în primele trei filme ale seriei, sare mult în evidență acum: „eroii de sacrificiu” sunt, efectiv, o șleahtă de derbedei de tip „Wagner”. Cu Sylvester Stallone pe post de Evgheni Prigojin. Nu spun dacă (și mai ales cât de mult) personajul lui Stallone împărtășește soarta lui Prigojin, dar cred că cineva de acolo de la Hollywood ar trebui să-i scoată la pensie pe Expendables. Și să le ofere pensii speciale. Merită, mai ales dacă au reușit să ne salveze, cică, de un război nuclear.