Președintele Serbiei, Aleksandar Vučić, se confruntă cu cele mai grele săptămâni din întreaga sa carieră politică și cu două termene limită care ar putea să ducă la prăbușirea regimului său prorus, scrie Financial Times.
Nemulțumirea populației din Serbia în legătură cu Vučić și guvernul de la Belgrad a dus luna trecută la cele mai mari demonstrații din ultimii zeci de ani în țara vecină. Sute de mii de oameni au umplut străzile capitalei ducând la oprirea temporară a unei importante părți a economiei Serbiei.
Vučić l-a demis pe premierul sârb cu câteva săptămâni mai devreme în încercarea de a potoli furia oamenilor nemulțumiți de corupția și incompetența guvernului său. El are acum la dispoziție până pe 18 aprilie să numească un succesor sau să anunțe alegeri anticipate.
Niciunul dintre scenarii nu va fi destul ca să oprească mișcarea protestatarilor, potrivit analiștilor, întrucât demonstranții nu au nicio încredere în Vučić și protejații săi și nu cred că posibilele alegeri vor fi cu adevărat libere și corecte.
Mai mult, Vučić va trebui să găsească cel târziu până la finalul lunii un cumpărător pentru acțiunile deținute de Rusia în singura rafinărie de petrol a Serbiei – altfel, ar putea fi supusă sancțiunilor din partea Statelor Unite care vor tăia probabil accesul sârbilor la importurile de combustibil.
Este greu de întrevăzut o cale victorioasă pentru liderul sârb care a condus practic țara în ultimii 13 ani, potrivit cercetătorului Srdjan Cvijic de la Centrul de Politică de Securitate de la Belgrad. „Este cu siguranță începutul sfârșitului pentru Vučić. Singura întrebare este cum se va desfășura.”
Vučić a „subestimat amploarea furiei” protestatarilor și a căutat să dea vina pe alții pentru lista lungă de eșecuri ce au scos în stradă profesori, avocați, fermieri și oameni din diverse alte domenii de activitate, după ce protestele au început în rândul studenților.
Demonstrațiile seamănă cu mișcarea ce a dus la răsturnarea regimului liderului iugoslav Slobodan Milošević cu 25 de ani în urmă. Vučić a fost ministru al informației și telecomunicațiilor în regimul lui Milošević, care a fost mai apoi condamnat pentru crime de război.
Scânteia care a aprins noul val de proteste a fost prăbușirea unui plafon de beton din gara din Novi Sad care a dus la moartea a 16 persoane.
Terminalul a fost renovat prin intermediul programului global de dezvoltare „Noul Drum al Mătăsii” susținut de China, persoane apropiate de președintele sârb fiind acuzate că au profitat de pe urma contractului.
Vučić a promis că se va opune protestatarilor pe care i-a acuzat că se comportă „ca niște zei” și că acțiunile lor nu reflectă cu adevărat opinia publică.
Cu toate că președintele sârb susține că haosul din țara sa a fost „organizat din afară și de toți adversarii politici și ONG-urile din această țară”, sondajele arată că sprijinul din partea populației pentru Vučić și partidul său a scăzut dramatic, iar protestele începute de studenți sunt susținute de 58% dintre sârbi.
Vučić a ajuns într-o situație din care nu are cum să iasă câștigător, potrivit lui Dragan Bjelogrlić, unul dintre liderii protestatarilor. Dacă recunoaște adevărul despre incidentul din Novi Sad, riscă să dezvăluie întreg sistemul corupt ascuns al regimului său.
„Dacă refuză cerințele [demonstranților], protestele vor continua și el va cădea. Dacă le îndeplinește, mafia lui este expusă și el va cădea. A venit timpul să terminăm ceea ce s-a început în anii '90”, a mai spus Bjelogrlić, referindu-se la protestele care l-au înlăturat de la putere pe Milošević.
Singurele avantaje ale lui Vučić sunt că nu pare să fie niciun rival care să îi pună în pericol statutul de lider în cadrul partidului său și absența unui lider în rândul opoziției care să poată dinamiza mișcarea de protest și să îi pună probleme în alegeri.
Chiar dacă Vučić va găsi pe cineva pentru postul de prim-ministru care va reuși să conducă un nou guvern și să salveze regimul său, acest lucru îi va oferi doar un răgaz scurt până la următorul deadline.
Cu toate că Gazprom nu este dispusă sub nicio formă să vândă acțiunile pe care le deține în rafinăria NIS, „sancțiunile nu sunt o opțiune pentru Serbia”, a spus Darko Obradović de la Centrul pentru Analiză Strategică din Belgrad. „Ele ar distruge economia.”