Turcia se pregătește de alegeri parlamentare și prezidențiale. Dar mulți oameni din această țară încă încearcă să-și revină după cutremurele devastatoare din februarie. Cel puțin 50.000 de persoane au murit și multe orașe s-au transformat în ruine. Milioane de oameni și-au pierdut casele și depind în continuare de ajutor.
Adesea, durerea supraviețuitorilor e amestecată cu furie și frustrare. Mulți oameni se simt dezamăgiți de stat și de președintele Erdogan. Ajutoarele de urgență promise au ajuns greu. Adiyaman, oraș afectat în mod special de seisme, este un bastion al partidului de guvernământ. Acum, după ce a fost la conducere acolo timp de decenii, formațiunea de la putere ar putea pierde voturi cruciale.
Cimitirul din Adiyaman se extinde pe zi ce trece. Peste 7.000 de morminte noi au fost adăugate de la cutremurele din februarie. Multe sunt temporare, fără pietre funerare.
Sevda Alacan vine aici aproape în fiecare zi. Și-a pierdut mare parte din familie în timpul cutremurelor.
Sevda Alacan, localnică: „Acesta este mormântul nepoatei mele. Avea nouă luni. Aici sunt tatăl meu și mama mea, aici e unul dintre frații mei, cu copiii și soția lui... Uneori îmi doresc să fi murit și eu. E greu să continui să trăiești așa."
Adiyaman e considerat un bastion al partidului președintelui Recep Erdogan. Însă cutremurele s-ar putea să fi zdruncinat încrederea în liderul turc și în partidul său cu rădăcini islamice.
Erdogan a fost recent în Adiyaman și a promis o reconstrucție rapidă.
Dar în taberele de corturi în care mulți sinistrați sunt nevoiți să trăiască acum tot crește scepticismul.
„Nici după alte cutremure nu au reconstruit totul. Așa că nu cred că vor face ceva. Pur și simplu vor uita de noi...”, spune o localnică.
„Spun că ne vor reconstrui casele într-un an. Cum să fie posibil așa ceva? Nici măcar nu putem curăța molozul într-un an. Adiyaman e încă în mare parte îngropat în moloz”, este nedumerit un bărbat.
„Erdogan promite ajutor doar pentru a câștiga alegerile - sunt sigur că așa e! Oamenii sunt flămânzi și trăiesc în mizerie aici”, spune alt bărbat.
Burak Binzet e liderul opoziției din Adiyaman. El spune că guvernul face o mulțime de promisiuni înainte de alegerile din 14 mai. Iar realitatea e alta, adaugă el.
Burak Binzet, liderul opoziției din Adiyaman: „Au trecut câteva luni de la cutremure și încă nu sunt suficiente toalete sau apă potabilă. Oamenii din corturile de aici nu au nicio perspectivă. Acesta este un eșec al statului, doar guvernul e responsabil pentru situație. Va fi un cutremur politic la alegeri. Nu doar aici, ci în toată țara. Nu va fi un cutremur rău, ci unul bun.”
E o consolare mică pentru cei care au supraviețuit, dar ale căror vieți au fost distruse.
Aylin Dağdeviren își plânge părinții și fratele. Se simte neputincioasă și singură.
Aylin Dağdeviren, victimă a cutremurului: „Sunt tristă pentru că nu voi mai putea petrece timp cu familia mea. Fratele meu urma să împlinească 15 ani. I-am adus un tort la mormânt, dar el nu mai poate sufla în lumânări.”
Aylin nu era în Adiyaman în ziua în care au avut loc cutremurele. Când s-a întors, nu și-a mai găsit casa. Echipele de salvare au sosit abia după câteva zile, spune ea.
Mare parte din oraș a fost distrusă. Multe case erau prost construite. Experții cred că guvernul nu a făcut suficient pentru a fi pregătit în caz de cutremur.
Până astăzi, nimeni nu poate spune cu exactitate măcar câți oameni au fost uciși.
Aylin Dağdeviren, victimă a cutremurului: „Nimeni nu-și recunoaște greșelile, nimeni nu demisionează, nimeni nu își asumă responsabilitatea... Dacă blocurile ar fi fost construite antiseism, dacă autoritățile ar fi făcut verificări în mod regulat, atunci nu ar fi murit atât de mulți oameni.”
Süleyman Kılınç a auzit aceste critici de multe ori în ultimele săptămâni. Și el și-a pierdut rude în timpul cutremurelor. Pentru că are calitatea de primar al orașului Adiyaman și e reprezentant al partidului de guvernământ, mulți spun că are și el partea lui de vină.
Süleyman Kılınç, primarul din Adiyaman: „Poate că au fost neajunsuri, dar cu siguranță nimic intenționat... Nimeni nu ar trebui să denatureze adevărul pentru a obține un avantaj politic. Acum trebuie să ne ocupăm de problemele oamenilor. Acesta este planul nostru. Și vom continua să facem asta, la fel cum am făcut-o în ultimii 20, 30 de ani.”
La cimitir, unde Sevda Alacan își plânge familia, discuția despre viitoarele alegeri pare departe. Mulți nici măcar nu știu unde vor putea vota, în mijlocul distrugerilor. Un lucru e clar, cine va câștiga se va confrunta cu o misiune foarte dificilă: să redea speranța unde acum nu e decât disperare.