O investiție de milioane de lire sterline într-o proprietate de lux de la Londra, un cardinal foarte puternic de la Vatican care a înregistrat în secret o conversație cu Papa Francisc și o consultantă în securitate acuzată că și-a cumpărat haine scumpe din fondurile bisericii. Nu este scenariul unui nou film thriller, ci sunt dezvăluiri făcute în timpul „procesului secolului” de la Vatican, în urma căruia s-a dovedit că s-au comis mai multe abateri financiare care au costat Sfântul Scaun milioane de dolari, relatează CNN.

Procesul de doi ani și jumătate desfășurat la curtea penală a Vaticanului a implicat 10 inculpați, printre care, pentru prima dată în istorie, s-a numărat și un cardinal.

Este vorba despre Giovanni Angelo Becciu, cândva unul dintre cele mai puternice personaje de la Vatican, care a ocupat și funcția de „sostituto” (substitut) în Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun – o poziție echivalentă cu cea a unui șef de cabinet.

În acest rol, prelatul în vârstă de 75 de ani din Sardinia se bucura de privilegiul de a-l putea vizita pe papă oricând avea nevoie și era văzut ca fiind un posibil viitor papă.

Acum, are de ispășit o pedeapsă de cinci ani și jumătate de închisoare, după ce a fost condamnat pentru mai multe capete de acuzare pentru delapidare. Becciu este primul cardinal condamnat de o instanță a Vaticanului.

Cardinalul a negat acuzațiile în mod repetat și, după pronunțarea verdictului, avocatul său a spus că va face apel. Procesul a fost un test critic pentru Papa Francisc și lupta sa de lungă durată pentru a curăța tranzacțiile murdare ale Vaticanului.

De-a lungul pontificatului său, Papa Francisc a încercat să „curețe” banca Vaticanului, să pună bazele unui sistem de reglementare financiară și să ia măsuri împotriva plăților secrete și a conflictelor de interes.

La baza procesului stă achiziționarea de către Vatican a unei proprietăți vaste din cartierul Chelsea din Londra, construită inițial ca un showroom auto pentru magazinul Harrods.

Sfântul Scaun a cheltuit în jur de 400 de milioane de dolari pentru această afacere pe durata mai multor ani, dar a sfârșit prin a pierde 150 de milioane de dolari după ce a vândut proprietatea.

Procurorii de la Vatican spun că biserica a fost înșelată, ajungând să cheltuie prea mulți bani pentru această proprietate, în timp ce mai mulți intermediari au câștigat sume uriașe de bani, iar cei care s-au ocupat de afacere au fost neglijenți.

Inițial, Sfântul Scaun a investit 200 de milioane de dolari într-un fond condus de Raffaele Mincione, un investitor italian de la Londra, care deținea 45% din acțiunile proprietății din Chelsea. Investiția inițială a fost autorizată atunci când Cardinalul Becciu era șef de cabinet al Vaticanului.

Planul era ca clădirea să fie transformată într-un bloc de apartamente, dar Vaticanul nu a mai fost mulțumit de investiție; procurorii îl acuză pe Mincione că a supraevaluat clădirea, iar Secretariatul de Stat al Vaticanului nu a fost informat de o ipotecă de 75 de milioane de lire sterline pusă asupra proprietății.

Succesorul lui Becciu, Edgar Pena Parra, a decis să cumpere clădirea cu totul, dar a trebuit să-i plătească lui Mincione o taxă mare.

Apoi, Vaticanul a apelat la ajutorului unui alt investitor, Gianluigi Torzi, pentru finalizarea achiziției, dar acesta este acuzat că a structurat afacerea așa încât el să rămână în controlul clădirii, iar Vaticanul a cumpărat o „cutie goală”. Vaticanul a plătit apoi alte milioane de euro pentru a ieși din această situație.

Pentru ca procesul să poată fi dus până la capăt, Papa Francisc a trebuit să schimbe legea așa încât episcopii și cardinalii să poată fi judecați de un tribunal de la Vatican. Până atunci, aceștia nu puteau fi urmăriți penal pentru că aveau imunitate.

Becciu a fost acuzat și că a deturnat peste 125.000 de euro din fondurile bisericii într-o organizație caritabilă din Sardinia condusă de fratele lui și că a autorizat plăți de 575.000 de euro din partea Secretariatului de Stat către Cecilia Marogna, o „consultantă în securitate”. Banii ar fi trebuit să fie folosiți pentru a ajuta la eliberarea unei călugărițe răpite în Africa.

Procurorii de la Vatican spun că banii au fost folosiți în scop personal de Marogna, inclusiv pentru a-și cumpăra haine, încălțăminte și accesorii de la branduri de lux precum Prada, Gucci și Hermes.

Marogna, care are peste 40 de ani, a fost poreclită „doamna cardinalului”, dată fiind legătura ei cu Becciu. În timpul procesului au fost prezentate poze făcute de Marogna în apartamentul cardinalului, care au fost postate pe rețelele sociale cu mesaje precum „mă simt ca acasă” și „paradisul meu”.

Când poliția din Vatican l-a informat pe Becciu că banii care i-au fost transferați lui Marogna nu sunt folosiți cu scopul indicat, cardinalul i-a rugat să nu divulge aceste informații „pentru că i-ar aduce prejudicii grave lui și familiei sale”.

Unul dintre martorii interogați de procurori a fost întrebat dacă Becciu și Marogna aveau o relație intimă, iar acesta a negat. Atât Becciu, cât și Marogna au negat faptul că ar fi avut o relație improprie.

Marogna a fost condamnată la trei ani și nouă luni de închisoare pentru întrebuințarea ilegală a sute de mii de euro autorizați de Becciu.

Tot în timpul procesului a fost ascultată o conversație telefonică între Becciu și Papa Francisc, pe care cardinalul a înregistrat-o în secret, prin care acesta încerca să confirme cu pontiful că plata pentru eliberarea călugăriței a fost autorizată.

Potrivit transcrierii conversației, papa a spus că își aduce aminte „vag” despre o discuție legată de această plată, dar l-a rugat de mai multe ori pe Becciu să îi explice ce dorește în scris.

Sfântul Scaun deține mai multe proprietăți în orașe precum Roma, Paris și Londra, care au fost achiziționate cu bani primiți din partea guvernului italian drept compensație pentru pierderea statelor papale – teritoriile din Italia care se aflau sub conducerea paplă până în secolul al XIX-lea.

Finanțele Vaticanului au fost de mult timp subiect de scandal, iar cazul lui Becciu aduce aminte de Roberto Calvi, omul cunoscut drept „bancherul lui Dumnezeu”, care a fost descoperit spânzurat sub podul Blackfriars din Londra în 1982. Calvi a fost președintele Bacno Ambrosiano la vremea colapsului ei, iar banca Vaticanului era principalul ei acționar.

În 2019, papa a descris afacerea de la Londra drept un „scandal”, în timp ce săptămâna aceasta el le-a spus auditorilor că „ademenirea corupției este atât de periculoasă încât trebuie să fie extrem de vigilenți”.

Papa Francisc a depus multe eforturi pentru a rezolva problemele cu care se confruntă Vaticanul în privința felului în care sunt gestionate fondurile. Procesul arată că mai este mult de lucru. Papa a avertizat de mai multe ori: „Diavolul pătrunde prin buzunare.”