NASA a anunțat că o estimare oficială a SUA privind emisiile de metan de pe teritoriul american este greșită, potrivit Newsweek.

Într-o nouă analiză satelitară, o echipă internațională de oameni de știință a constatat că emisiile de metan din SUA au fost mai mari în 2019 decât cele estimate anterior de Agenția pentru Protecția Mediului din SUA (EPA), potrivit Observatorului terestru al NASA.

Echipa a constatat că emisiile au fost cu 13% mai mari în acel an decât se credea inițial.

Metanul, un „super-poluant” în ceea ce privește impactul asupra climei, contribuie de 30 de ori mai mult la încălzirea globală per tonă decât dioxidul de carbon. Acest gaz cu efect de seră puternic, dar cu durată scurtă de viață, este responsabil pentru aproximativ o treime din încălzirea globală cauzată de toate gazele cu efect de seră. Din cauza impactului semnificativ al metanului, Statele Unite s-au alăturat Angajamentului global privind metanul, care vizează o reducere cu 30% a emisiilor globale față de nivelurile din 2020, până în 2030.

Analiza a constatat, de asemenea, că emisiile de metan provenite din exploatările de petrol și gaze au fost cu 12% mai mari decât estimările EPA, în timp ce emisiile provenite din creșterea animalelor au fost estimate cu 11% mai mari. A treia sursă de emisii ca importanță a fost reprezentată de depozitele de deșeuri, care a fost cu 50% mai mare. Această situație contrastează cu cea a mineritului de cărbune, care a fost cu 28% mai mică decât estimările EPA.

Pentru a ajunge la aceste rezultate, oamenii de știință au utilizat date de la instrumentul de monitorizare TROPOspheric de pe satelitul Copernicus Sentinel-5 Precursor și de la modelul de transport atmosferic GEOS-Chem, a anunțat Observatorul Terestru al NASA. Această metodă le-a permis oamenilor de știință să urmărească emisiile de metan din atmosferă până la sursele lor de la sol, creând o hartă detaliată.

Rezultatele sugerează potențiale subestimări în inventarul EPA, în special în ceea ce privește depozitele de deșeuri și exploatările de petrol și gaze. De asemenea, rezultatele evidențiază importanța utilizării datelor din satelit și a modelelor atmosferice pentru a spori precizia estimărilor privind gazele cu efect de seră.

Depozitele de deșeuri estimează adesea emisiile pe baza deșeurilor stocate și a metanului capturat, dar aceste estimări pot trece cu vederea emisiile datorate schimbărilor operaționale sau activităților de construcție. Noile constatări arată necesitatea unei monitorizări și a unei raportări mai cuprinzătoare pentru a surprinde cu exactitate toate sursele de emisii de metan.

Deși metanul are o durată de viață atmosferică relativ scurtă, de aproximativ un deceniu, potențialul său de încălzire globală în această perioadă este considerabil. Acest lucru contribuie la creșterea temperaturilor globale, care poate duce la fenomene meteorologice severe, la topirea calotelor glaciare și la perturbarea ecosistemelor.