Europa nu s-a remarcat niciodată prin dinamism, dar în prezent arată că stagnează din toate punctele de vedere. După criza energetică declanșată de Rusia, Europa are acum de-a face cu explozia de importuri ieftine din China, iar în mai puțin de un an, Donald Trump s-ar putea întoarce la Casa Albă, de unde amenință că va introduce taxe uriașe pentru exporturile europene, scrie The Economist.
Acesta nu este cel mai potrivit moment pentru ca Europa să se confrunte cu trei șocuri în același timp. Continentul are nevoie acum mai mult ca niciodată de o creștere economică puternică pentru a susține bugetul pentru apărare, mai ales după ce sprijinul Statelor Unite pentru Ucraina a secat, și pentru a îndeplini obiectivele tranziției înspre energia verde.
Votanții europeni sunt tot mai dezamăgiți de politicile UE, iar mulți dintre ei au început să susțină partide de extremă dreapta, precum Alternativa pentru Germania.
În același timp, problemele legate de îmbătrânirea populației, reglementările prea stricte și integrarea neadecvată a pieței nu au dispărut nici ele.
Capitalele europene sunt în frenezie, în timp ce guvernele încearcă să găsească soluții. Cu toate că șocurile cu care se confruntă Europa își au originile în afara spațiului UE, orice eroare făcută de politicienii europeni ar putea agrava și mai mult situația.
Vestea bună este că șocul energetic a trecut de punctul de maximă durere: prețurile la gaz au scăzut mult față de momentul de vârf. Din păcate, celelalte șocuri abia au început să se resimtă.
Președintele chinez Xi Jinping se folosește de subvenții pentru a împinge la cote maxime producția autohtonă, care deja reprezintă o treime din producția globală de bunuri. Liderul chinez se bazează pe consumatorii străini pentru a susține creșterea economică.
China se concentrează pe produsele verzi, în special mașinile electrice, în privința cărora cota sa de piață la nivel mondial s-ar putea dubla, ajungând până la o treime, până în 2030.
Acest lucru ar pune capăt dominației mărcilor europene, precum Volkswagen și Stellantis. De la turbine eoliene și până la echipamente de căi ferate, producătorii europeni se uită cu teamă înspre est.
Din noiembrie, ei s-ar putea uita cu aceeași îngrijorare și înspre vest. Ultima dată când a fost președinte, Trump a impus taxe pentru importurile de oțel și aluminiu, care, într-un final, au afectat și livrările din Europa. UE a ripostat prin măsuri asemănătoare introduse pentru importurile de motociclete și whisky, până când cele două părți au ajuns la un acord în 2021, când SUA era deja sub conducerea lui Joe Biden.
În prezent, Trump amenință că va impune taxe de 10% asupra tuturor importurilor, iar consilierii lui spun că vor merge și mai departe cu aceste măsuri protecționiste.
Ce ar putea Europa să facă? Calea care i se arată în față este plină de capcane. Una dintre greșeli ar fi ca UE să mențină o politica economică prea restrictivă într-un moment de vulnerabilitate – o greșeală pe care Banca Centrală Europeană a mai făcut-o în trecut.
O altă capcană ar fi ca Europa să copieze politicile protecționiste ale Americii și Chinei, dezlănțuind o serie lungă de subvenții pentru industriile cele mai importante. Războaiele cu subvenții sunt jocuri cu sumă nulă și nu fac decât să risipească resurse.
Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în SUA și China, comerțul face ca economiile să devină mai bogate, chiar și atunci când partenerii sunt protecționiști. O explozie a producției în America este o șansă pentru fabricile europene să livreze piese, iar importurile ieftine din China vor face tranziția spre energie verde mai ușoară și îi va costa mai puțin pe consumatorii care au avut mult de suferit în timpul crizei energetice.
În timp ce America aruncă cu banii publici în industrie, Europa ar trebui să investească în infrastructură, educație și în cercetare și dezvoltare. În loc să imite intervenționismul chinezesc, Europa ar trebui să ia aminte de avantajul pe care o piața internă vastă îl oferă firmelor chinezești.
O astfel de agendă deschisă într-o perioadă protecționistă ar putea părea naivă. Dar, piețele deschise au potențialul de a da avânt creșterii economice a Europei, în timp ce lumea din jur se schimbă. Pe măsură ce șocurile vin, politicienii trebuie să rămână ancorați bine în realitate.