Timp de cel puțin 5.000 de ani, pământenii au fost uimiți de eclipsele totale de Soare. Totuși, fenomenul ar putea deveni cândva de domeniul trecutului, potrivit Washington Post.

La fiecare 18 luni (aproximativ), Luna blochează complet lumina Soarelui undeva pe Pământ pentru a da naștere unei ocultații solare. Un astfel de fenomen va avea loc în luna aprilie în SUA, iar zeci de milioane de oameni îl vor putea vedea.

Într-o bună zi, însă, eclipsele de Soare vor deveni doar niște povești din trecut: Luna se îndepărtează de Pământ cu în jur de 3,8 centimetri pe an, potrivit NASA. Aceeași viteză cu care ne cresc unghiile.

Când distanța medie de la Lună la Pământ va crește cu peste 23.000 de kilometri, satelitul nostru natural va fi prea departe pentru a putea acoperi tot Soarele din perspectiva de pe Pământ.

„3,8 centimetri pe an s-ar putea să nu însemne pentru nimeni prea mult”, dar diferența devine una semnificativă atunci „când îi adunăm pe parcursul unei vieți, de-a lungul a mii sau milioane de ani”, a spus cercetătorul NASA Noah Petro.

Eclipsele totale de Soare sunt o minunăție cosmică. Soarele are un diametru de aproximativ 400 de ori mai mare decât cel al Lunii, iar Soarele se întâmplă să fie cam de 400 de ori mai departe de Pământ decât Luna.

Aceste eclipse au loc atunci când diametrul unghiular (sau dimensiunea aparentă) a Lunii este aproximativ egală cu cea a Soarelui. Pe măsură ce Luna se îndepărtează de Pământ, diametrul său unghiular va deveni tot mai mic.

Presupunând că Luna va continua să se îndepărteze cu aceeași viteză cu care o face în prezent – ceea ce, potrivit lui Petro, este o mare presupunere – Luna va parcurge cei 23.000 de kilometri în 600 de milioane de ani. Dar, având în vedere că este de așteptat ca Soarele să crească în tot acel timp, eclipsele de Soare s-ar putea să dispară mai devreme.

Oamenii de știință au descoperit că Luna se îndepărtează ușor de Pământ după ce au început să experimenteze cu panouri reflectorizante făcute din oglinzi pe care le-au lăsat pe Lună în timpul misiunilor Apollo.

În decursul a mai multe decenii, cercetătorii au ațintit un fascicul de lumină spre aceste oglinzi și au calculat cât timp i-a luat luminii să se întoarcă pe Pământ. Astfel, au descoperit că timpul parcurs de laser se mărește puțin câte puțin în fiecare an, ceea ce înseamnă că Luna se îndepărtează ușor de Pământ.