„Asistăm la probabil ultima secvență dintr-un scenariu în care secvența de final era aproape programată. Din februarie 2011 până în iunie 2012, Egiptul a fost condus interimar de Consiliul suprem al forțelor armate. Ei au acceptat alegerile, care nu au fost libere, puțini egipteni au participat. Există o Constituție nouă, de fapt impusă de o Adunare constituantă, există și alte abateri grave ale regimului ce începuse bine, cu promisiuni de liberalizare, cu o deschidere în politica externă. Morsi vizitase Arabia Saudită, în fața lui Ahmadinejad a criticat regimul opresiv din Siria, Obama s-a bazat pe Mursi în reglarea conflictelor din Gaza”, a explicat Emil Hurezeanu.
„În politica internă Morsi a renunțat la dezbateri, la consultări, justiția a fost debranșată, procurorul general a fost înlocuit cu un apropiat și dialogul cu celelalte partide nu a mai existat”, a subliniat el.
„Armata a profitat de situație. Egiptul este o țară foarte populată, cu nivel de trai scăzut, fără resurse, avem un cockteil exploziv, armata vrea acum să fie un arbitru. A invitat în ultimele ore toate partidele de opoziție. ElBaradei, o figură fără suport de putere propriu, poate fi însă o posibilitate. E posibil ca armata să impună un guvern de largă coaliție și faptul că a înconjurat televiziunea publică e semnul că se apropie momentul tranșării deciziilor. E de așteptat ca armata să nu intervină în forță, nu poate conduce singură într-un fel de puci. Un război civil ar fi cea mai mare pacoste pentru acest popor. Armata e influențată de SUA, e una cu interese vechi și noi în raporturile cu SUA”, a declarat Emil Hurezeanu.
„Democrația nu e doar în alegeri, democrația liberală înseamnă o dezbatere permanentă, independența puterilor în stat, constituirea sau consolidarea unei societăți civile. Societatea civilă nu a existat în Egipt. Ceea ce ar fi putut face Morsi ar fi fost deschiderea către toate partidele de opoziție și să democratizeze dezbaterea politică. El s-a izolat însă, a promis una, a făcut altceva, în ultimul an a contribuit la fragmentarea societății egiptene, care avea deja un potențial de revoltă neconsumat”.
„Egiptul e un caz de distincție în lanțul primăverilor arabe, ce au început să se îndrepte spre hibernare. E o țară puternică a zonei, e țara care a reușit să părăsească starea de revoltă, armata a reușit să găsească mijloace de a fi suficient de influentă la început, are relații puternice în zonă și influențează lumea arabă. Orice destabilizare a Egiptului - națiune prooccidentală și proamericană - e periculoasă. Au existat în ultimul an semne de asumare a statutului de putere regională. Din păcate pentru Morsi, nu s-a reușit în politica internă”, a spus Emil Hurezeanu.
Citiți și TENSIUNI ÎN EGIPT. Armata a preluat puterea