Israelienii își manifestă din nou furia față de eșecul guvernului de a ajunge la un acord pentru eliberarea ostaticilor încă deținuți de Hamas în Gaza. Sute de mii de protestatari au ieșit pe străzi în întreaga țară în ultimele două zile, unii adunându-se în fața locuinței prim-ministrului Benjamin Netanyahu și a ambasadei SUA. De asemenea, prima grevă la nivel național de la atacul Hamas din octombrie anul trecut a paralizat țara, scrie cercetătorul Ran Porat de la Centrul Australian pentru Civilizație Evreiască din cadrul Universității Monash, într-o analiză publicată în The Conversation.

Protestele au fost declanșate de descoperirea cadavrelor a șase ostatici care au fost executați de Hamas cu puțin timp înainte ca Forțele de apărare israeliene (IDF) să îi localizeze. Luni, premierul Netanyahu a prezentat scuze familiilor celor uciși.

Demonstrațiile marchează un nou moment de încredere foarte scăzută în guvernul israelian din partea populației. O situație care acum pare ireparabilă.

Protestele masive au fost o caracteristică obișnuită în Israel de la formarea, în ianuarie 2023, a celui mai de dreapta guvern din istoria țării.

În cea mai mare parte a anului 2023, protestatarii au mărșăluit pe străzi în semn de indignare față de propunerile guvernului de reformare a sistemului judiciar, care urmăreau să limiteze puterea Curții Supreme a Israelului.

Iar în urma atacului terorist al Hamas din 7 octombrie asupra sudului Israelului, familiile ostaticilor au organizat în mod regulat mitinguri în care au cerut guvernului să facă tot posibilul, inclusiv să accepte concesii dureroase, în favoarea Hamas, în cadrul negocierilor pentru încetarea focului, pentru a-i aduce acasă.

Aproximativ 250 de bărbați, femei și copii au fost răpiți pe 7 octombrie. Mai mult de 100 au fost eliberați în timpul unui schimb de ostatici și prizonieri cu Hamas în noiembrie. Se crede că aproximativ 100 rămân în captivitate, dintre care aproximativ 35 ar fi morți.

Rundele nesfârșite de negocieri pentru încetarea focului de la începutul războiului - mediate de Statele Unite, Egipt și Qatar - nu au dat niciun rezultat concret.

După luni întregi de discuții, SUA intenționează să prezinte ambelor părți, în următoarele săptămâni, ceea ce numește un acord „take it or leave it” - pe care cele două părți fie îl acceptă ân forma prezentată, fie îl refuză.

Hamas insistă asupra unei retrageri complete a Israelului din întreaga Fâșie Gaza ca parte a acordului, în timp ce Israelul cere o prezență continuă a forțelor de apărare israeliene în două coridoare din enclavă.

În timp ce mediatorii au sperat că se poate ajunge la un compromis, Netanyahu și-a înăsprit recent poziția. Săptămâna trecută, cabinetul de securitate a sprijinit poziția sa, cerând ca forțele sale armate să rămână desfășurate în coridorul Philadelphi, o zonă tampon între Egipt și Gaza, în orice acord de încetare a focului. Acest lucru survine după ce Netanyahu ar fi intrat în conflict cu șefii de securitate de vârf ai țării, care l-au îndemnat să accepte un acord.

Din punct de vedere politic, prim-ministrul se află între ciocan și nicovală. Partenerii săi de coaliție, miniștrii de extremă dreapta Itamar Ben-Gvir și Bezalel Smotrich, amenință că vor da jos guvernul dacă Netanyahu acceptă ceea ce ei numesc un acord „promiscuu” cu Hamas care nu garantează o „victorie completă” în război. Ambii sunt figuri marcante ale unui grup de coloniști marginali cu viziuni grandioase de relocare a evreilor în Fâșia Gaza.

În același timp, ministrul apărării, Yoav Gallant, un rival feroce al lui Netanyahu, l-a acuzat pe premier că sabotează în mod deliberat orice șansă a unui acord privind ostaticii pentru a-și asigura propria supraviețuire politică.

Gallant susține că o încetare a focului este singura modalitate de a elibera ostaticii și de a pune capăt războiului din Gaza, astfel încât IDF să se poată mobiliza împotriva amenințării dramatice din nord - Hezbollah, gruparea teroristă iraniană aflată la granița cu Libanul.

De la 7 octombrie, 60.000 de israelieni care locuiesc în apropierea frontierei au devenit refugiați în propria lor țară din cauza atacurilor neîntrerupte ale Hezbollah. (Aproximativ 100.000 de persoane au fost, de asemenea, strămutate în Liban).

Eșecul guvernului israelian de a acorda prioritate vieții ostaticilor a fost agravat de insensibilitatea oficialilor de rang înalt. Netanyahu a fost chiar citat în iulie spunând: „Ostaticii suferă, dar nu mor”.

În ultimele săptămâni, a devenit dureros de clar că Netanyahu s-a înșelat. Descoperirea a tot mai multe cadavre de ostatici în Gaza i-a șocat pe israelieni. Picătura care a umplut paharul a venit pe 31 august, când soldații IDF au descoperit cadavrele celor șase ostatici uciși de Hamas. Indignarea a crescut și mai mult când s-a aflat că unii dintre tineri și femei ar fi fost programați să fie eliberați în propunerea de încetare a focului discutată cu câteva săptămâni în urmă.

Protestele în masă sunt dovada că mulți israelieni se simt abandonați de propriul lor guvern, care, în opinia lor, a trădat imperativul moral evreiesc: „Toți israelienii sunt responsabili unul pentru celălalt” (Kol Yisrael arevim zeh lazeh).

Histadrut, organizația-umbrelă a sindicatelor israeliene, a convocat luni o grevă națională pentru „a-i zgudui pe cei care au nevoie să fie zguduiți”. Guvernul a obșinut o ordonanță de încetare a grevei, dar nu înainte ca multe sectoare ale economiei israeliene să fie închise pentru câteva ore, inclusiv aeroportul Ben Gurion, școlile și băncile.

În ciuda revărsării de emoție de pe străzi, este puțin probabil ca Netanyahu să schimbe direcția. Sprijinit de nucleu său dur de suporteri și încurajat de unele institute de sondare conservatoare care sugerează că își recâștigă încet popularitatea în rândul alegătorilor de dreapta, liderul israelian are probabil mai mult de pierdut dacă face acum concesii Hamas decât dacă încheie un acord.

Alegerile programate sunt peste cel puțin doi ani. Alegerile anticipate ar putea fi declanșate numai dacă cinci membri ai coaliției de guvernare s-ar alătura opoziției într-un vot de neîncredere, dar acest lucru este puțin probabil, deoarece le-ar pune capăt carierei politice. Principalii rivali ai lui Netanyahiu nu dispun, de asemenea, de o majoritate clară pentru a doborî singuri guvernul.

În fundal, procesul în curs de desfășurare împotriva lui Netanyahu pentru presupuse fapte de corupție, fraudă și abuz de încredere continuă să apese cu greutate asupra carierei sale.

Indiferent de toate acestea, este posibil ca Netanyahu să creadă sincer că politicile sale, deși nepopulare, vor slăbi Hamas și vor preveni un nou masacru precum cel din  7 octombrie 2023.

Între timp, speranțele familiilor ostaticilor se estompează rapid, în mijlocul angoasei naționale. Vindecarea rănilor profunde din societatea israeliană și din psihicul național după 7 octombrie nu poate începe până când acest capitol dureros nu este închis. Un astfel de proces este, de asemenea, o precondiție crucială pentru orice progres către pace între statul evreu și palestinieni.