După o săptămână de confuzie şi de răsturnări de situație pentru formarea de urgenţă a alianţelor şi desemnarea candidaţilor, campania fulgerătoare pentru alegerile parlamentare din 30 iunie din Franţa începe oficial, luni, într-un context foarte tensionat. Începând cu ora 18:00, duminică, s-au înregistrat toţi candidaţii pentru cele 577 de mandate de deputat.
În urma victoriei sale în alegerile europene din 9 iunie, Adunarea Naţională, principala formațiune de extremă dreapta din Franța, începe campania aflându-se pe primul loc în sondajele de opinie.
La 28 de ani, unul dintre liderii RN, Jordan Bardella, vizează postul de prim-ministru. Șefa partidului, Marine Le Pen, vrea să păstreze preşedinţia grupului în Adunarea Naţională şi a declarat că nu va cere demisia preşedintelui Emmanuel Macron în caz de victorie a taberei sale. Partidul RN a creat un prim seism în campanie aliindu-se cu șeful partidului de dreapta mainstream, Republicanii, Eric Ciotti.
Chiar dacă Ciotti nu a fost urmat de cadrele RL - exceptând o deputată şi preşedintele mişcării de tineret a partidului - el a declarat, duminică seara, că are 62 de candidaţi ai „adunării de dreapta” susţinuţi de RN.
În ciuda ostilităţii sale faţă de RN, Eric Zemmour, liderul „Recucerirea”, un al partid de extremă dreapta, a anunţat că el nu va propune candidați în aproape jumătate dintre circumscripţii, pentru a favoriza „artizanii uniunii naţionale”, precum Eric Ciotti.
Pe poziţia a doua, cu 25% în intenţiile de vot, stânga a reuşit turul de forţă să depăşească în câteva zile luni de divizare sub sloganul „Noul Front Popular”. Liderii săi ar urma să aibă o primă reuniune luni seara, la Montreuil, în suburbia pariziană.
Însă, abia formată, această alianţă fragilă şi foarte eterogenă a traversat prima sa „furtună”, cu refuzul partidului stângii radicale Franţa Nesupusă (LFI) să susțină mai multe personaje critice faţă de linia liderului său, Jean-Luc Melenchon, printre care Alexis Corbiere.
Unii aspiranţi preselectaţi de mişcarea stângii radicale suscită critici ferme. Un exemplu este anti-fascistul Raphael Arnault, al cărui nume figurează în dosarul „S” al poliţiei unde sunt înregistraţi indivizii potenţial periculoşi pentru securitatea naţională.
Programul economic al Noului Front Popular (salariu minim de 1.600 de euro net, comparativ cu puţin sub 1.400 în prezent; abandonarea reformei pensiilor; indexarea salariilor în funcţie de inflaţie, etc.) este atacat de majoritate, care îl califică, precum ministrul economiei, Bruno Le Maire, drept „dezastru”.
La rândul său, prim-ministrul Gabriel Attal, care conduce campania, a anunţat imediat măsuri pentru majorarea puterii de cumpărare, precum o scădere a facturilor la electricitate.
Luată prin suprindere de anunţul privind alegerile anticipate şi situată la aproximativ 20% distanţă în intenţiile de vot, majoritatea este în pericol să se claseze pe locul trei în numeroase circumscripţii, după RN şi stânga.
Pentru a evita acest scenariu dezastruos, partidul de guvernământ a decis să nu prezinte un candidat în aproximativ 20 de circumscripţii deţinute de parlamentari de dreapta, de stânga sau din grupul independent Liot, consideraţi constructivi.
La stânga, fostul preşedinte Francois Hollande, care a produs o surpriză anunţându-şi candidatura în Correze, nu are un adversar din partea majorităţii prezidenţiale. La rândul său, ramura LR anti-Ciotti, care încearcă să-şi menţină vocea, a anunţat, duminică seara, ca a învestit „aproape 400 de candidaţi”.
Temerile privind ascensiunea extremei drepte la putere în Franţa au ecou chiar şi în Campionatul European de Fotbal din Germania. După ce atacantul Marcus Thuram a luat poziţie împotriva RN, căpitanul echipei franceze Kylian Mbappe a declarat, duminica aceasta, că este „împotriva extremelor” şi a îndemnat tinerii să meargă la vot.