Incursiunile tot mai dese cu drone atribuite Rusiei provoacă teamă și haos în Europa, forțând guvernele să caute un echilibru între reacție și prudență. De la aeroporturi închise până la alerte în spațiul aerian al țărilor baltice, valul de incidente pare parte a unui „război hibrid” menit să semene neîncredere și panică în rândul populației.

Pe măsură ce presupusele incursiuni cu drone ale Moscovei amenință să provoace haos, Europa se confruntă cu o dilemă: să răspundă și să riște o escaladare sau să fie acuzată de slăbiciune, notează The Guardian.

Când aeroportul din München a fost nevoit să se închidă pe 2 octombrie, în urma unei presupuse incursiuni cu dronă, zeci de zboruri au fost anulate, iar mii de pasageri au rămas blocați, chiar înainte de o sărbătoare națională germană și de celebrul Oktoberfest.

Cu o săptămână mai devreme, aeroporturile din Copenhaga și Aalborg au fost închise după ce au fost observate „sisteme aeriene fără pilot” în spațiul aerian danez. În ultima lună, de când un roi de drone rusești a violat spațiul aerian al Poloniei, dintre care trei au fost doborâte, o serie de incidente similare au fost raportate în Germania, țările baltice și nordice, adesea deasupra centralelor electrice și a bazelor militare.

Așa-numitul „război hibrid” al Rusiei începe să se simtă tot mai aproape pentru mulți europeni: atingând orașe aflate departe de linia frontului, care până acum nu au fost afectate de consecințele războiului din Ucraina.

Anxietatea publică este în creștere, în special la granițele NATO, au relatat Daniel Boffey și Miranda Bryant la începutul acestei săptămâni când lumini roșii ciudate observate pe coasta de vest a Norvegiei au devenit o nouă sursă de stres colectiv. În articolul publicat de aceștia au fost subliniate paralele istorice: „avioanele-fantomă” sovietice au provocat panică în anii 1930, iar observațiile de OZN-uri au fost frecvente în deceniile următoare.

Suspiciunea că Kremlinul orchestrează un război din umbră de sabotaj și diversiune în Europa nu este nouă, deși Moscova neagă. Fiona Hill, fosta consilieră a Casei Albe pe probleme rusești, avertiza în iunie că Rusia „este deja în război cu Europa”. Însă cele mai recente episoade cu drone sugerează o schimbare de ritm: Rusia pare să accelereze campania hibridă prin metode tot mai îndrăznețe.

Moscova ar putea folosi, de exemplu, petroliere din „flota sa din umbră” drept platforme de lansare pentru drone, inclusiv pentru cele care au determinat Danemarca să-și închidă aeroporturile.

Cum pot liderii europeni să liniștească cetățenii îngrijorați, când ei înșiși nu știu cum să reacționeze? „Poliția noastră trebuie să poată doborî dronele imediat”, a cerut premierul bavarez Markus Söder după incidentul de la München. Guvernul Poloniei a adoptat o retorică la fel de fermă.

Însă doborârea unor aparate care încalcă spațiul aerian nu este întotdeauna legală sau de dorit. Liderii europeni din NATO trebuie să meargă pe o linie extrem de subțire în a-și calibra răspunsul la incursiuni ambigue care nu ating nivelul unui act clar de agresiune militară, activități din așa-numita „zonă gri”.

Identitatea atacatorului nu este mereu clară. Este vorba de un stat ostil sau de o entitate criminală? Nimeni nu dorește să fie provocat într-o escaladare împotriva unei superputeri nucleare. Totuși, nici inacțiunea nu este o opțiune. Sondajele arată că marea majoritate a cetățenilor UE vor ca liderii lor să se unească pentru a-i proteja de amenințări.

Noile tensiuni scot însă la iveală diviziuni profunde. Percepția de slăbiciune, scrie Paul Taylor, riscă să-l încurajeze pe Vladimir Putin să meargă mai departe.

La summitul UE de la Copenhaga de săptămâna trecută, Ursula von der Leyen a prezentat planuri pentru un „zid anti-drone”, un sistem integrat de detectare, urmărire și interceptare pentru apărarea „flancului estic” al Europei. Totuși, discuțiile tensionate din spatele ușilor închise sugerează că acest proiect nu se va concretiza curând. Nici Friedrich Merz, nici președintele francez Emmanuel Macron (aflat sub presiune internă) nu au oferit sprijin, iar Giorgia Meloni s-a plâns că sudul Europei este neglijat.

„Cu cât situația devine mai gravă, cu atât par mai incapabili să ia decizii”, spune Taylor. Lipsa încrederii reciproce este amplificată de teama că SUA nu mai pot fi considerate un sprijin sigur.

Pe termen lung, răspunsul la războiul hibrid ține la fel de mult de psihologie, cât și de întărirea capacităților militare, cred unii experți. „Aceste atacuri au două scopuri”, spune Elisabeth Braw, expertă suedeză în securitate și cercetătoare principală la Atlantic Council. „Primul este perturbarea. Al doilea este să ne confuzeze și să ne sperie, pentru a ne face să ne pierdem încrederea în autorități și în democrația liberală. Dacă sistemele noastre nu sunt suficient de puternice ca să ne protejeze, oamenii pot ajunge să se întrebe: la ce mai sunt bune?”

„Provocările sunt atractive pentru Rusia deoarece provoacă haos și dezbinare”, continuă ea. „În cele din urmă, scopul este ca oamenii să cocheteze cu ideea autoritarismului. Este profund subversiv.”

Totuși, dacă statele pot anticipa haosul generat de astfel de incidente, impactul pentru atacator se poate reduce, susține Braw. Guvernele din Europa Occidentală și de Sud sunt „destul de nepregătite”. Ele ar trebui să învețe de la statele baltice și nordice, atât în planificare, cât și în comunicarea transparentă a măsurilor luate. „Poate va trebui să închidem un aeroport, dar putem arăta că viața merge mai departe, indiferent de ce trucuri încearcă să ne joace. Putem reacționa astfel încât să minimizăm panica.”

Atacurile ostile din „zona gri” nu se rezumă doar la drone. „Imaginați-vă că toate lanțurile noastre de supermarketuri ar fi blocate simultan de atacuri cibernetice”, avertizează ea. Însă Braw spune că unele guverne se tem atât de mult să nu provoace panică, încât evită să discute deschis despre amenințări. „Realitatea este că va trebui să facem față panicii la un moment dat, deci mai bine vorbim deschis despre cum o vom gestiona. Ar fi trebuit să învățăm lecția asta din pandemie.”