„Parisul oltenesc” e tot mai pustiu. Populația scade pentru că nu mai vine nimeni să locuiască acolo. E de alfel drama multor comune și sate din România, unde nimic nu-i mai atrage pe tineri.
La granița cu Parisul optașilor latră câinii, cântă cocoșii. E ger. Bălțile satului sunt gheață, miniatura turnului Eiffel bocnă, Arcul fără triumf. Pe Champs - Elysees-ul sătesc asfaltul se termină brusc între două case pustii. De la ele și până la casa lui George Parizianu, tăcere. Nu fum pe hornuri, nu animale, nu oameni...
- Aici nu e nimeni, aici sunt plecați la oraș. De aici, până mai colo e un vecin. De aici încolo, iar nu mai e nimic. Nu suntem mulți. - Au murit? - Da! Au murit. De exemplu, de aici... vecinul a murit, vecinii de aici au murit. Toți au murit. - Tu, practic, nu ai vecini! - Nu! Nu mă deranjează nimeni pe mine!
De la răspântia cu fântână, pe Champs - Elysees-ul asfaltat, tot tăcere este. Prima casă are foștii proprietari înrămați cu doliu sub streașină. La a doua... tot tăcere.
- Mai aveți vecini? - Păi ăsta lucrează pe la București, aici în casa asta nu mai e nimeni, în cealaltă nu mai e nimeni, în cealaltă nu mai e nimeni. Mai e ăsta aici! - Deci, mai aveți câți vecini? Doi? - Doi, da!
Vizavi latră timizi doi căței. Proprietara le-a murit. Au rămas singuri...
- A murit baba asta de aici. Băi. Băi copii, băi! Ia să vă dau. - Și aveți dumneavoastră grijă de câini? - Le dau toți de pe aici. Era o babă. Și a rămas cățelușa asta. Văd că nepoată-sa aia de la București n-a luat-o. E castrată, e tot... Și cealaltă la fel. - Și-au rămas câinii aici și nu mai e nimeni? - Nu mai e. Le mai aduce cineva de acolo.
În cimitir, clopot mut, cruci destule. Pe ulița care duce spre Sena locală, nici urmă de tineret. Mătușa Ioana are cinci copii. În bătătură însă... nu i-a rămas niciunul.
- Moare Parisul? - Da! - Moare, nu? - Da... Mai sunt câteva case și se termină... - Au plecat mulți tineri la oraș? - Da... Toți copiii! Noi, din cinci n-avem niciunul lângă noi. - Cinci copii și toți plecați? - Da! Unul în Satu Mare, unul pe la deltă, unul în Scornicești, unul în altă țară, departe, o fată prin București... Așa că...
Primarul Parisului și-al optașilor, deopotrivă, zice că anul ăsta a avut 11 nunți și 20 de înhumări. Dar că-n ansamblu, cu vreo mie două sute de suflete în acte, două secții de croitorie, una de mobilă, plus piscină vara... comuna este-n parametri.Marin Scurtu - primar Optași Măgura, Olt: La Paris... viața e ca la Optași Măgura. E bine! - Cum readuceți tineretul în comună? - Tineretul... v-am zis, avem secții de croitorie. - Păi și cine nu vrea să se facă croitor, ce face? - Avem o secție de mobilă... Cine nu vrea să se facă croitor, poate să se facă agricultor! Pentru că poate să muncească terenul pe câmp. Altceva ce să se facă la noi?Nu-i singura comună cu oameni puțini. Bătrâna, din Hunedoara, mai are 96 de suflete doar. Sunt destule depopulate în țară. Datele Eurostat estimează că-n vreo o sută de ani România va avea cu aproape 7 milioane de cetățeni mai puțin. Cauza clasică: scăderea naturală şi migraţia externă. Până atunci mai sunt însă destule calendare și vacanțe. Așa că cine vrea să viziteze Parisul și Optașii are reper la drumul național care leagă Slatina de Pitești: opt ași înfipți. Treflă, romb, neagră, roșie. Un blazon atipic ca o invitație la păcănele.