O instanță italiană a ordonat extrădarea în Germania a unui bărbat ucrainean suspectat de coordonarea atacurilor asupra conductelor de gaze Nord Stream din Marea Baltică în 2022, conform unei hotărâri consultate marți de Reuters, dar acesta intenționează să facă un nou apel. Bărbatul, identificat doar ca Serhii K. conform legilor germane privind confidențialitatea, a fost arestat luna trecută în apropierea orașului italian Rimini în baza unui mandat european. În timp ce acesta așteaptă extrădarea în Germania, un analist implicat în anchetă a declarat pentru TVP World că dovezile indică mai degrabă Rusia decât Ucraina.

Pe 26 septembrie 2022, o serie de explozii subacvatice au avariat conductele de gaze naturale Nord Stream 1 și Nord Stream 2 din Marea Baltică, făcând trei dintre cele patru conducte inutilizabile. Acestea nu au fost încă reparate, iar sabotajul aparent a devenit o controversă politică, diverse țări arătând cu degetul, dar nimeni nu și-a asumat responsabilitatea pentru atac.

Marți, un tribunal italian a aprobat extrădarea lui Serhii K., un cetățean ucrainean arestat luna trecută în legătură cu exploziile și dat în urmărire de Germania în baza unui mandat european.

Alan Riley, cercetător senior la Centrul Global pentru Energie al think-tank-ului Atlantic Council, este coautorul unui raport privind atacul. El nu este convins de opinia procurorilor germani că ucrainenii se află în spatele celor patru explozii care au paralizat principala rută de aprovizionare cu gaze naturale a Rusiei către Europa.

Riley a declarat pentru TVP World într-un interviu exclusiv că mai mulți factori sugerează implicarea Rusiei.

Raportul, intitulat „Underwater Mayhem” (Haos subacvatic), evidențiază mai multe indicii care sugerează complicitatea Rusiei la comiterea crimei.

Primul dintre acestea este locul exploziilor, a spus Riley, indicând un punct de construcție rus pe conducta Nord Stream 2B, primul care a explodat.

Până în 2019, lucrările de construcție erau efectuate de contractori occidentali, dar după impunerea sancțiunilor, a trebuit să se apeleze la firme rusești, a spus Riley.

„Explozia a avut loc la punctul de construcție dintre partea rusă și cea occidentală, adică acolo unde rușii au preluat controlul”, a spus el.

El a continuat să sublinieze că, în timp ce conducta era în construcție, personalul militar rus a fost văzut în zona respectivă.

„Printre aceștia se aflau militari din unitatea operațională nr. 313 a Flotei Baltice, a cărei responsabilitate este combaterea forțelor de diversiune subacvatice”, a spus Riley. „Interpretați asta cum doriți.”

Misiunea principală a Detașamentului special nr. 313 pentru combaterea sabotajului subacvatic este de a proteja activele și infrastructura navală rusă de scafandrii de luptă inamici și de sabotajul subacvatic. Sarcinile unității includ recunoașterea, operațiunile antisabotaj și securizarea bazelor navale.

Acești agenți ai forțelor speciale ruse nu erau singurele active rusești din apropiere în momentul exploziilor, a continuat Riley. El a citat dovezi satelitare care confirmă prezența navelor rusești în jurul viitorului loc al exploziilor, „inclusiv nave de cercetare rusești capabile de supraveghere subacvatică, precum și de lansarea de vehicule subacvatice operate de la distanță.

„Toate aceste nave sunt «nave obscure», sistemele lor de identificare automată sunt oprite, dar pot fi detectate prin satelit”, a spus el.

Alte „nave obscure” rusești au fost detectate în jurul locului exploziei în zilele anterioare exploziilor, a spus Riley, adăugând că, după producerea exploziilor, trei nave rusești au încercat să intre în zonă și au fost interceptate și escortate afară de nave NATO.

Niciunul dintre acești factori circumstanțiali nu constituie în sine o dovadă incontestabilă, a susținut Riley, dar „împreună, aș sugera că sunt într-adevăr foarte convingătoare”.

Cu toate acestea, autoritățile germane par să rămână convinse că o echipă de sabotori ucraineni a efectuat operațiunea de pe o mică barcă cu pânze.

Și în acest caz, Riley consideră că dovezile nu sunt convingătoare.

„Ar trebui să credem că o barcă cu pânze este capabilă să transporte scafandrii, explozivul puternic și să reușească să lovească patru puncte separate pe aceste uriașe conducte subacvatice internaționale, totul într-un interval de timp foarte scurt”, a spus el, subliniind că și condițiile meteorologice din acel moment limitau fereastra de oportunitate la doar aproximativ 24 de ore în septembrie 2022.

O altă dilemă este presupusul mod de operare.

„De ce ai folosi scafandri pentru astfel de operațiuni, având în vedere riscul la care sunt expuși?”, a întrebat el.  Riley a sugerat că vehiculele telecomandate ar fi mult mai potrivite pentru o astfel de operațiune.

Riley a pus la îndoială și plauzibilitatea suspecților, subliniind că unul dintre ei se află pe lista trădătorilor ucraineni, iar altul locuiește în Krasnodar, Rusia.

„Dacă arunci în aer o conductă rusă, cred că este foarte puțin probabil să poți trăi liber și fericit într-un oraș rus”, a argumentat analistul.

Riley consideră, de asemenea, neobișnuit faptul că o echipă de sabotaj secretă ar arbora un steag ucrainean pe barca lor cu pânze în timpul unei misiuni secrete.

„Pare a fi o acoperire pe care germanii, unele părți ale sistemului de urmărire penală german, par să o ia în serios”, a spus el.

El a continuat sugerând că ucraineanul extrădat din Italia ar putea fi complice la o poveste de dezinformare și va lăsa statul german cu o „problemă cu adevărat problematică de rezolvat pe măsură ce lucrurile vor evolua”.

În ceea ce privește motivul care ar determina Moscova să saboteze propria infrastructură energetică, Riley a fost direct: „Stimulentul se reduce la bani”.

El a reamintit că, până în septembrie 2022, Moscova a urmărit o politică de retragere a gazelor rusești de la clienții din Europa de Vest pentru a descuraja statele europene să sprijine Ucraina.

Acest lucru a expus Rusia la cereri de despăgubiri de miliarde de dolari din partea clienților săi.

„Este vorba despre faptul că trebuie să plătești un preț foarte mare pentru gaze, care costă zeci de miliarde de dolari. Și asta este baza cererilor de despăgubiri civile. Dar, prin ridicarea problemei forței majore, au limitat cererile de despăgubire. Cred că asta a fost esența problemei.”

O clauză de forță majoră este o prevedere contractuală care exonerează părțile de răspundere sau obligații atunci când evenimente extraordinare, independente de voința lor, le împiedică să își îndeplinească obligațiile contractuale. Explozia conductelor Nord Stream ar permite rușilor să dea vina pe sabotaj, mai degrabă decât pe politică, pentru întreruperea furnizării gazului.

Între timp, echipa de apărare a lui Serhii K. a declarat că va face apel împotriva ordinului de extrădare, ceea ce va prelungi fără îndoială cazul. Pot trece ani până când se va ajunge la o concluzie definitivă împotriva persoanelor, instituțiilor sau statelor implicate.

Echipa sa de avocați a declarat că va prezenta cazul său la Curtea de Casație, cea mai înaltă instanță din Italia.„Drepturile fundamentale - un proces echitabil, condițiile de detenție, imunitatea funcțională - nu pot fi sacrificate în numele unei cooperări judiciare automate”, au spus aceștia.

Chiar și după ce cazul va ajunge în instanță, indiferent dacă se va ajunge sau nu la o soluție definitivă, este probabil ca acesta să alimenteze speculații și teorii conspiraționiste pentru o lungă perioadă de timp.

Descrise drept un act de sabotaj de Moscova, dar şi de ţările occidentale, exploziile au întrerupt în mare măsură aprovizionarea cu gaze ruseşti către Europa, determinând o escaladare majoră a conflictului din Ucraina şi reducând aprovizionarea cu energie a continentului. Nimeni nu şi-a asumat responsabilitatea pentru explozii, iar Ucraina a negat orice implicare.Suspectul făcea parte dintr-un grup de persoane care au plantat dispozitive pe conductele din apropierea insulei daneze Bornholm din Marea Baltică, potrivit unui comunicat emis de biroul procurorului german în luna august.El se confruntă cu acuzaţii de complicitate pentru a provoca o explozie, sabotaj anticonstituţional şi distrugerea de structuri importante.