Vladimir Putin nu se scuză niciodată. Cu toate acestea, după doborârea accidentală a avionului de pasageri al companiei Azerbaijan Airlines, în ziua de Crăciun, el s-a apropiat de acest gest cât a putut de mult. Putin nu a admis că de vină a fost o rachetă rusă, dar a recunoscut, sâmbătă, că „tragicul incident a avut loc în spațiul aerian rus”. Candoarea neobișnuită reflectă poziția fragilă a președintelui rus, care poate fi amenințată de crize neașteptate, scrie istoricul Mark Galeotti în The Times.
Vladimir Putin părea că încheie 2024 într-o dispoziție optimistă. La conferința de presă anuală maraton de acum zece zile, a fost încrezător, sugerând un duel „de înaltă tehnologie” a noii rachete cu rază intermediară Oreșnik a Rusiei cu cele mai bune apărări aeriene occidentale.
Pentru a încheia un an de sabotări și asasinate în Europa, în ziua de Crăciun, Moscova pare să fi folosit chiar și un petrolier din „flota din umbră” pentru a tăia cablurile de alimentare și de internet în Marea Baltică. A fost un act major de sfidare.
Potrivit guvernului finlandez, petrolierul Eagle S a tăiat cablul de alimentare Estlink 2 care îl conectează la Estonia - precum și mai multe cabluri de telecomunicații - trăgându-și ancora peste fundul mării. În consecință, nava a fost confiscată, iar atât navele finlandeze, cât și cele estoniene patrulează acum pe calea cablului Estlink 1 rămas.
Acesta este doar cel mai recent astfel de incident. Luna trecută, Yi Peng 3, înregistrat în China, se pare că a tăiat alte două cabluri de date. În octombrie 2023, o altă navă chineză, Newnew Polar Bear, a tăiat în mod similar conducta de gaz Balticconnector și alte două cabluri de date înainte de a naviga spre nordul Rusiei.
Deși până acum presupusele acte de sabotaj au fost făcute de nave civile, serviciile secrete occidentale cred că acțiunile sunt coordonate de GRU, serviciul secret militar rusesc. În ciuda numelui său nevinovat, Gugi, Direcția Principală pentru Cercetare în Marea Adâncă a Ministerului Apărării, este specializată doar în astfel de operațiuni. Dacă este necesar, are o gamă de mini-submarine și alte platforme capabile să ridice jocul Rusiei dincolo de ancorele târâte.
Între timp, „nava de cercetare oceanografică” Yantar este folosită pentru a mapa aceste conducte și cabluri. Luna trecută a fost escortată din apele irlandeze, pentru că se pare că supraveghea telecomunicațiile transatlantice. Cu peste 95% din traficul de internet al Regatului Unit care se efectuează prin cabluri submarine, amenințarea este evidentă.
Există adesea rezerve și soluții alternative atunci când aceste conexiuni sunt întrerupte. Reparația Estlink 2 va dura luni de zile, dar rețeaua electrică națională încă funcționează normal. De asemenea, atunci când Yi Peng 3 a tăiat cablul de fibră optică care transportă o treime din traficul de internet al Lituaniei, acesta a putut fi în mare parte redirecționat instantaneu.
Cu toate acestea, conductele de gaze sunt adesea o chestiune diferită și dacă sunt tăiate suficiente cabluri de comunicații atunci, în cuvintele unui specialist al Marinei regale britanice, „după un anumit moment, totul începe să încetinească și să se degradeze”, nu în ultimul rând capacitatea de răspuns a sistemului financiar global. Aproape 8 trilioane de lire sterline în tranzacții financiare la nivel mondial circulă prin aceste cabluri în fiecare zi.
Aceasta este ideea: să încetinești și să se degradeze. Un atac masiv și catastrofal asupra unei țări europene riscă un răspuns serios și o rigidizare a coloanei vertebrale colective. Armonizarea unei serii de neplăceri și jene, care evidențiază, de asemenea, cât de mult mai grave ar putea deveni lucrurile dacă Moscova ar fi atât de interesată, este esențială pentru strategia rusă de a încerca să submineze sprijinul continuu pentru Ucraina. Putin pare să fi simțit că se afla într-o poziție suficient de puternică pentru a-și putea escalada campania, deși cazul Eagle S a fost rapid umbrit de zborul Azerbaijan Airlines 8243.
Avionul se afla într-un zbor programat de la Baku la Groznîi, în sudul Rusiei, când pare să fi fost lovit de o rachetă antiaeriană. A încercat să ajungă la aeroportul Aktau din Kazahstan, dar s-a prăbușit la apropiere. Doar 29 din cei 67 de pasageri și echipaj de la bord au supraviețuit.
John Kirby, purtătorul de cuvânt al Consiliului de Securitate Națională al Statelor Unite, a declarat vineri că „indiciile timpurii” idicau posibilitatea ca avionul să fi fost doborât de sistemele rusești de apărare aeriană, deși autoritățile ruse au insistat mai întâi că aeronava a lovit un stol de păsări în ceață puternică.
Ucraina a lansat atacuri cu drone asupra Groznîi, iar sistemele de război electronic folosite pentru a încerca să le blocheze ar fi putut, de asemenea, să fi împiedicat trăgătorii să înregistreze că acesta era un avion civil.
Nimeni nu a crezut cu adevărat explicația unei „ciocniri cu un stol păsări”, nu în ultimul rând, având în vedere filmările cu daunele exterioare ale aeronavei. Aliev a anulat imediat o vizită planificată la Sankt Petersburg și atât Azerbaidjan, cât și Kazahstan au suspendat zborurile către Rusia. Potențiala consecință politică s-a extins cu mult dincolo de asta.
Azerbaidjanul este un partener esențial în „spălarea” gazului rusesc – cumpărând o cantitate de circa 30 de milioane de lire sterline pe lună pentru a-l reexporta în Europa ca fiind al său. Este, de asemenea, aliat al Turciei, care Putin speră că îl va ajuta să-și păstreze bazele în Siria. Kazahstanul, de asemenea, este una dintre țările cel mai puternic implicate în importul de bunuri acoperite de sancțiuni, apoi reexportându-le în liniște în Rusia.
Putin poate să fi fost informat de o paralelă istorică. În noiembrie 1982, fostul șef al KGB Iuri Andropov – pe care Putin îl consideră un model de urmat – a ajuns în fruntea URSS în speranța de a reduce nivelul minuscul al cheltuielilor pentru apărare și de a negocia o cale de ieșire dintr-un război deja pierdut în Afganistan.
Eforturile sale au fost zădărnicite când, în septembrie 1983, zborul Korean Air 007 a fost doborât deasupra Mării Japoniei, după ce a ajuns accidental în spațiul aerian sovietic – toți cei 269 de la bord au murit. A fost mai degrabă o gafă tragică decât o crimă deliberată, dar atacul și refuzul Kremlinului de a-și accepta vinovăția au umbrit nu numai restul timpului (scurt) al lui Andropov la putere, ci și pe cel al succesorilor săi.Putin poate simți că își poate manipula propriul popor, dar oamenii puternici precum Aliev sunt o altă problemă. În loc de obișnuita sfidare, Kremlinul acționează cu o candoare fără precedent și poate oferi, de asemenea, despăgubiri pentru victime, o altă recunoaștere implicită a vinovăției.
Acest lucru nu i-a fost ușor lui Putin, ci a fost un răspuns pragmatic la realitățile politice ale momentului. Rămâne de văzut dacă încrederea lui anterioară a fost zdruncinată mai profund de această inversare. Unul dintre angajații lui Andropov a recunoscut că șeful său a regretat ulterior că nu și-a cerut iertare pentru KAL 007 și că l-a folosit „ca un punct din care să încerce să redefinim relațiile cu Occidentul”.