Rușii au folosit nave și avioane militare de transport pentru a încărca trupele, armele și echipamentele rămase și a se întoarce din Siria în Rusia, arată a informare a Serviciul de Informații al Apărării din Ucraina (DIU).

„Pentru a se retrage din Republica Siria, rușii au folosit un convoi de avioane militare de transport, care sunt încărcate cu rămășițele de trupe, arme și echipamente militare. Mai multe avioane An-124 și Il-76 sunt programate să zboare de la baza aeriană Khmeimim la bazele aeriene Ulianovsk, Șkalovski și Privolzhskii.”

Rusia desfășoară, de asemenea, mijloace suplimentare din cadrul flotei. În special, i s-a ordonat să pregătească vrachierul Sparta II și nava mare de asalt amfibiu Alexander Șabalin în Baltiisk pentru a fi desfășurate la Tartus.

În plus, navele mari de asalt amfibiu ale Flotei ruse de Nord, Alexander Otrakovski și Ivan Gren, au stabilit un curs spre Marea Mediterană.

Fregatele rusești Amiral Gorșkov și Amiral Golovko participă, de asemenea, la operațiunea de retragere din Siria.

În portul Tartus, rușii efectuează o dezmembrare de urgență a echipamentelor și a bunurilor militare. Câteva sute de forțe speciale ruse au ajuns deja acolo pentru a asigura siguranța retragerii.

Primele reacții, sunt, evident, de negare. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a considerat că este „prea devreme” să se vorbească despre păstrarea bazelor ruse de la Khmeimim și Tartus. „Acesta este un subiect de discuție cu cei care vor conduce Siria”, a declarat el luni. După toate aparențele, totuși, această „discuție” este deja în curs.

Citând diplomați implicați în discuțiile dintre Rusia, Iran, Turcia și „principalele națiuni arabe”, Wall Street Journal raportează că Moscova „a primit probabil angajamente” că și-ar putea menține bazele în Siria ca „parte a unei tranziții”. Dar nu se știe în ce măsură rebelii sirieni vor onora aceste angajamente.

Citește și

Ce se întâmplă cu bazele militare ale Rusiei din Siria. De ce sunt atât de importante aceste puncte strategice

DIU sugerează că Rusia se bazează pe acordurile cu forțele antiguvernamentale pentru a asigura o ieșire neperturbată din Siria. Astfel, rușii nu mai numesc „teroriști” grupurile care se revoltă împotriva regimului lui Bashar al-Assad.

În același timp, contingentul rus rămas în Siria rămâne frustrat și deprimat: „Rușii își exprimă chiar nemulțumirea față de liderii și comandanții lor, în special față de eșecul lor organizatoric”.

Regimul lui Bashar al-Assad a deținut puterea în Siria timp de 24 de ani și s-a prăbușit după ce o ofensivă rebelă de 12 zile, la 8 decembrie, s-a încheiat cu cucerirea Damascului, capitala țării. Institutul pentru Studiul Războiului raportează că pierderea bazelor militare din Siria ar putea împiedica semnificativ capacitatea Kremlinului de a desfășura operațiuni în Africa. Acest eșec ar slăbi influența Rusiei în Libia și în Africa Subsahariană, ridicând totodată îndoieli cu privire la influența sa asupra regimurilor autoritare de pe continent.

Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al liderului rus, a declarat luni, 9 decembrie, că Kremlinul lucrează pentru a intra în contact în Siria cu cei care pot asigura securitatea bazelor militare.

Baza navală din Tartus a fost înființată în 1971, după ce tatăl lui Bashar al-Assad, Hafez al-Assad, a venit la putere. Baza a fost menită să sprijine Escadrila a 5-a operațională a Marinei sovietice din Marea Mediterană, servind ca punct de reparații și realimentare. În anii 1980, aceasta includea trei chei plutitoare, un atelier plutitor, spații de depozitare, barăci și alte facilități. După prăbușirea Uniunii Sovietice, Escadrila operațională nr. 5 a încetat să mai existe, însă Marina rusă a păstrat baza de la Tartus.

Este singura baza militară navală a Rusiei din Mediterana

Până în 2007, Rusia a folosit baza pentru realimentarea și aprovizionarea cu alimente a navelor sale care treceau ocazional prin Marea Mediterană. Apoi, la scurt timp după războiul ruso-georgian din august 2008, baza navală a devenit subiectul discuțiilor dintre președintele de atunci Dmitri Medvedev și Bashar al-Assad. La scurt timp după aceea, Marina rusă a instalat un alt chei plutitor și, în anii care au urmat, baza a fost supusă unor reparații planificate ale infrastructurii.