În 2023, au început să apară rapoartele potrivit cărora Iranul trimitea arme Rusiei peste Marea Caspică, pentru a fi utilizate în războiul împotriva Ucrainei. Atât Teheranul, cât și Moscova au continuat să nege aceste afirmații, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, respingându-le ca fiind „minciuni inventate”. Cu toate acestea, datele privind transporturile obținute de Centrul pentru Studii Avansate de Apărare (C4ADS) și analizate de Meduza indică faptul că Iranul ar fi furnizat Rusiei peste 4.000 de tone de muniție într-o singură lună a anului trecut.
Iranul ar fi furnizat Rusiei peste 4.000 de tone de muniție într-o singură lună din 2024, potrivit datelor privind transporturile furnizate organizației non-profit C4ADS de o sursă anonimă din sectorul logistic. Înregistrările, analizate de Meduza, acoperă transporturile feroviare de containere deținute de stat din perioada 1-28 noiembrie 2024.
Potrivit acestora, Căile Ferate Ruse au transportat până la 4.610 tone de „materiale explozibile” din portul din satul Olya, aflat în regiunea Astrakhan din Rusia, către două baze militare situate în apropierea frontierei cu Ucraina.
Analiștii C4ADS, care au o vastă experiență în ceea ce privește astfel de date, au subliniat că armata rusă folosește adesea eticheta „materiale explozibile” pentru transporturile care sosesc din Iran și Coreea de Nord.
Pe 10 noiembrie 2024, unul dintre trenurile care transportau „materiale explozibile” a plecat din portul Olya, aflat în regiunea rusă Astrakhan.
Imaginile din satelit arată, de asemenea, o serie de containere care se întind de la navă spre interiorul țării. PORT OLYA-1 a descărcat aproape sigur aceste containere direct pe liniile ferate care duc în port, spune Ruslan Leviev, fondatorul grupului independent de investigații Conflict Intelligence Team (CIT), care a examinat și el imaginile.
Portul Olya este un nod-cheie în coridorul de transport dintre Rusia și Iran. Cele două țări îl utilizează pentru a comercializa cereale, carne de miel și, după cum a raportat Bloomberg, arme. Publicația a descoperit că peste un sfert dintre livrările de arme ale Iranului către Moscova sunt gestionate de către omul de afaceri Hossein Shamkhani, un magnat al petrolului și fiul lui Ali Shamkhani, consilier al liderului suprem al Iranului, Ayatollahul Ali Khamenei.
O participație majoritară în port este deținută de omul de afaceri Dzhamaldin Pashaev, care a fost supus sancțiunilor SUA, în 2024. Departamentul Trezoreriei SUA a declarat că, începând din 2021, companiile lui Pashaev au semnat peste 200 de acorduri legate de transportul de mărfuri militare.
„Pashaev și companiile sale au jucat un rol esențial în transferul continuu de ajutor letal către Societatea pe acțiuni rusă desemnată de SUA, Zona economică specială de producție industrială Alabuga (SEZ Alabuga), care a fost una dintre principalele fabrici de asamblare a UAV-urilor pentru Ministerul Apărării rus, cu sprijinul Iranului”, a anunțat Departamentul Trezoreriei americane.
Aceeași rundă de sancțiuni a vizat și alte nave de marfă utilizate pentru transportul armelor iraniene către Rusia: PORT OLYA-2, PORT OLYA-3 - despre care se știe că a transportat rachete tactice iraniene Fath-360 cu rază scurtă de acțiune - și PORT OLYA-4. Toate aceste nave, inclusiv PORT OLYA-1, aparțin MG-Flot, o altă companie legată de Pashaev.
Din Port Olya, containerele care transportau „materiale explozibile” au fost transportate la gările din Kotluban, în regiunea Volgograd din Rusia, și Lukovskii, în Osetia de Nord, potrivit înregistrărilor furnizate C4ADS. Ambele locații dispun de depozite importante de muniție gestionate de Centrul 1060 pentru sprijin material-tehnic al Ministerului Apărării din Rusia, care aprovizionează trupele de pe linia frontului.
Imaginile din satelit ale depozitului din Kotluban arată că, în noiembrie, au apărut mai multe containere, spune Leviev, care a examinat imaginile. „Livrările de muniție continuă în mod evident”, a declarat el pentru Meduza.
Potrivit unui raport al Institutului KSE, un grup de reflecție al Școlii de Economie din Kiev, care a analizat și livrările maritime prin Portul Olya, până la 17% din toate transporturile către depozitul Kotluban provin din Iran. Kotluban primește arme și din Coreea de Nord: acestea ajung mai întâi pe mare în portul Nakhodka, din Extremul Orient rus, și sunt apoi transferate pe calea ferată. Analiștii de la C4ADS spun că depozitul Lukovskii stochează probabil arme din ambele țări.
Livrările de „materiale explozibile” din Iran și Coreea de Nord către Rusia au crescut de la 150.000 de tone, în 2023, la 260.000 de tone, în 2024, potrivit analiștilor KSE. Transporturile peste Marea Caspică prin portul Olya reprezintă doar o fracțiune din acest total - aproximativ 13.000 de tone anual, conform estimărilor KSE. Meduza și C4ADS au urmărit containere care transportau 4.610 tone, un volum echivalent cu zeci de mii de obuze de artilerie.
Chiar și așa, amploarea exactă a livrărilor de arme ale Iranului este imposibil de determinat, avertizează Leviev, care a analizat și datele C4ADS.
Nu poți pur și simplu să împarți capacitatea unui container la dimensiunea unui obuz, deoarece Iranul furnizează obuze de mortier, obuze de artilerie în trei calibre (n.r. 122, 130 și 152 milimetri) și rachete pentru sistemul Grad. Nu știm proporțiile: câte dintre containerele care au trecut prin Port Olya conțineau rachete Grad și câte conțineau obuze de mortier.
Ceea ce este clar, susține Leviev, este că industria de apărare a Iranului susține în mod incontestabil efortul de război al Rusiei.
Din starea muniției iraniene, marcajele - chiar și lăzile în care sunt livrate - este clar că aceste arme provin direct de pe liniile de producție iraniene
Primele rapoarte privind livrările de arme iraniene către Rusia au apărut în aprilie 2023.
The Wall Street Journal a raportat că, până atunci, deja fuseseră transportate pe mare până la un milion de cartușe. În septembrie același an, o delegație rusă condusă de ministrul Apărării de atunci, Serghei Șoigu, s-a deplasat la Teheran. Potrivit presei americane, cele două țări au început să negocieze vânzarea de rachete balistice iraniene cu rază scurtă de acțiune, inclusiv Fath-360, în cadrul acestei întâlniri.
Până în decembrie 2023, cele două părți au semnat un contract pentru aceste rachete. În toamna următoare, Statele Unite, Franța, Germania și Regatul Unit au acuzat public Iranul că le-a furnizat. Moscova și Teheranul au negat acuzațiile.
Pentru Rusia, rachetele Fath-360 ar fi fost utile pentru lovirea țintelor din apropierea liniei frontului. Acest lucru, la rândul său, ar fi permis Ministerului Apărării să-și conserve propriile muniții ghidate cu precizie - precum rachetele Iskander - pentru ținte mai valoroase din interiorul Ucrainei, spune Leviev.
Însă, până în prezent, echipa CIT nu a găsit nicio dovadă că Fath-360 ar fi fost vreodată utilizat pe câmpul de luptă. Leviev a declarat pentru Meduza:
Eu numesc Fath-360 «rachetele lui Schrödinger», pentru că într-un an întreg nu a apărut nicio fotografie cu acestea
Unde se află aceste rachete de legendă este un mister. Este derutant, deoarece tunurile autopropulsate Koksan și lansatoarele multiple de rachete M-1991 ale Coreei de Nord au apărut pe front la doar trei sau patru luni după primele rapoarte privind livrările lor (n.r. în toamna anului 2024 și, respectiv, vara anului 2023). De asemenea, au apărut în spațiul online numeroase fotografii cu obuze de mortier iranian de 120 de milimetri. Și chiar Ministerul Apărării rus a publicat un videoclip în care se văd rachete iraniene pentru lansatoare Grad, notează jurnaliștii Meduza.
Leviev spune că este posibil ca rapoartele privind livrările de rachete Fath să nu reprezinte altceva decât o dezinformare deliberată, plantată de serviciile de informații ruse. „Pe de altă parte, armata ucraineană ar fi putut distruge rachetele înainte ca acestea să fie utilizate, prin atacurile asupra Kotlubanului”, adaugă el.
De fapt, Ucraina a vizat în repetate rânduri fiecare verigă din lanțul de aprovizionare care transporta arme iraniene către Rusia.
Pe 18 aprilie 2025, dronele ucrainene au atacat Port Olya; potrivit canalului Telegram Shot, apărarea aeriană rusă a doborât o dronă, iar resturile acesteia au căzut în râul Bakhtemir.
Pe 15 august 2025, Ucraina a lovit nava de marfă PORT OLYA-4 în timp ce era acostată în Olya; mass-media a raportat că aceasta era încărcată cu muniție din Iran.
În mai 2024, un atac cu drone ucrainene a deraiat un tren cu destinația Kotluban care transporta o încărcătură de explozibili. Iar în noiembrie 2023, mass-media locală a raportat că un întreg „tren cu muniții” a explodat la Kotluban.
Statul Major General al Ucrainei a descris în mod explicit țintele acestor atacuri ca fiind „trenuri care transportau rachete iraniene”.
„Eficacitatea atacurilor ucrainene asupra depozitelor rusești depinde adesea de noroc”, explică Leviev. „Dacă o dronă lovește direct muniția și o aprinde, se produce o detonare secundară. Iar dacă armele sunt depozitate în aer liber, majoritatea vor arde”.
În ianuarie 2025, președintele rus Vladimir Putin și președintele iranian Masoud Pezeshkian au semnat un acord de parteneriat strategic. La acea vreme, Kremlinul a declarat că acordul va acoperi toate domeniile, de la cooperarea culturală și umanitară până la legăturile militare și politice. Cu toate acestea, ambele țări continuă să nege livrările de arme.
Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Iranului, Nasser Kanaani, a declarat că asocierea cooperării dintre Teheran și Moscova cu războiul din Ucraina este pur și simplu o încercare de a justifica livrările de arme occidentale către Kiev. Iar ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a respins categoric acuzațiile SUA privind livrările de rachete. „Dacă SUA inventează 10 minciuni pe zi, acuzându-ne de toate păcatele posibile, asta nu înseamnă nimic”, a spus el. „Înseamnă doar că nu le place Rusia în calitate de competitor pe scena internațională.”