Cât de mult vă place internetul şi cât de siguri vă simţiţi în mediul online? Datele noastre personale, fiecare click, like sau preferinţă pe Facebook sunt atent adunate şi vândute de companii care urmăresc activitatea noastră online. În spatele oricărui site popular există firme care adună urmele pe care le lăsăm, inconştient, pe internet. Totul, în numele marketingului şi al publicităţii. Se numesc „data brokers” - brokeri de date.
Dincolo de domeniul sofisticat al analizei comportamentului online, România rămâne o ţară în care datele personale sunt vândute pe piaţa neagră. Există sute de anunţuri online cu „baze de date” cu numere de telefon, mailuri sau chiar CNP-uri scoase la vânzare.
Cine se află în spatele site-urilor când navigăm online şi cine face profit din identitatea utilizatorilor de internet
Pe internet, într-un singur minut, omenirea generează un munte de informaţii. La fiecare 60 de secunde sunt trimise peste 200 de milioane de emailuri, 72 de ore de imagini video noi sunt încărcate pe Youtube, Google primeşte peste 4 milioane de comenzi de căutare. Milioane de oameni spun ce simt, ce cred, ce gândesc. Această avalanşă de informaţii este numită de specialişti „Big Data” şi a creat o adevărată cursă după profit.
În spatele acestui fenomen, cei 2,4 miliarde de utilizatori de internet au devenit o „marfă” pe piaţa datelor personale. Numele, adresele de e-mail sau numerele de telefon, - dar şi fiecare like, fiecare accesare de pagină web - toate pot fi analizate de companii şi specialişti în colectarea de informaţii de pe internet. Se numesc „data brokers” - brokeri de date. Adună urmele pe care le lăsăm inconştient pe internet. Totul, în numele marketingului şi al publicităţii.
Ce vor să afle companiile
În SUA, afacerile brokerilor de date se ridică la miliarde de dolari anual. În România, domeniul este încă la început. În spatele celor mai multe site-uri populare, zeci de companii folosesc tehnologii de colectare a informaţiilor despre utilizatori pentru a oferi publicitate cât mai bine plasată. Ce vor să afle?
Dimensiunile fenomenului sunt uşor de testat. Folosind un program care reprezintă grafic ce site-uri ne urmăresc în timp ce navigăm pe o reţea de socializare sau pe site-ul unui ziar, internetul din umbră devine vizibil.
Cookies, termeni şi condiţii
De cele mai multe ori, activitatea de „tracking”, cum este numită această monitorizare, este protejată pe site-uri de „termeni şi condiţii”. Practic, de fiecare dată când intrăm pe un anumit site, ne dăm tacit acordul să ni se colecteze date, instalând anumite programe, numite „cookies”.
„Informaţiile pe care Google şi Facebook nu vor să le împartă cu tine”
De cealaltă parte, în lumea marketingului se vorbeşte despre statistică, şi nu despre colectarea de informaţii. O companie de publicitate testează în prezent un produs software ce ar urma să analizeze grupurile de clienţi online, făcând o analiză probabilistică a comportamentului acestuia. Reclama de pe site-ul produsului susţine că va oferi „informaţiile pe care Google şi Facebook nu vor să le împartă cu tine”.
Ce află însă programul despre noi? Reprezentanţii companiei susţin că totul rămâne la nivel statistic.
„An educated guess”
O altă companie ce analizează date despre utilizatorii online află, la comandă, în ce procent preferă bărbaţii site-urile de maşini, de exemplu. Totul, susţin reprezentanţii firmei, se face doar după ce userii îşi dau acordul.
Algoritmii rasişti. Graniţa dintre dreptul la intimitate şi marketingul bazat pe date personale
În ultimele luni, Autoritatea Naţională pentru Supravegherea Prelucrării Datelor cu Caracter Personal - instituţia care are în grijă protecţia identităţii utilizatorilor online în România - a demarat un control asupra felului în care se fac profilurile online ale clienţilor din România.
Dacă în prezent domeniul este încă la început în România, la nivel mondial există o întreagă dezbatere despre graniţa dintre dreptul la intimitate şi marketingul bazat pe date personale.
Într-un interviu acordat prin Skype, Andrei Savu - un programator român care dezvolta la San Francisco programe de analiză a informaţiilor online - a explicat cât de important este subiectul pentru marile companii americane:
Piaţa neagră românească a datelor personale. Cum au cumpărat reporterii „Din|interior” o bază de date
Dincolo de domeniul sofisticat al analizei comportamentului online, România rămâne o ţară în care datele noastre personale sunt vândute pe piaţa neagră. Există sute de anunţuri online cu „baze de date” cu numere de telefon, e-mailuri sau chiar CNP-uri scoase la vânzare. Acestea sunt folosite ulterior în campanii de marketing prin SMS sau e-mail. Unele sunt concepute ilegal, fără ca persoanele implicate să ştie că identitatea lor este vândută.
Reporterii emisiunii Din|interior au testat piaţa neagră a bazelor de date personale. Au contactat incognito o persoană care susţine pe internet că are spre vânzare baze de date cu zeci de mii de persoane. A oferit, fără prea multe întrebări, datele clienţilor unor bănci din ţară.
Contactate de reporterii Digi24, persoanele implicate în „tranzacţie” au aflat cu stupoare că identitatea lor a devenit o simplă marfă.
Autorităţile recunosc că, în astfel de cazuri, nu pot face mare lucru. Cea mai aspră pedeapsă este o amendă. Asta numai dacă nu se dovedeşte că implică şi o infracţiune de criminalitate informatică.
Baze de date construite cu acordul persoanelor fizice. Brokerii de date care activează la vedere, afectaţi de spam-ul de pe piaţa neagră
Pe piaţa din România există brokeri de date care acţionează în văzul lumii şi care susţin că activităţile ilegale ale unora nu fac decât să le strice afacerea. Ştefan şi Eugen sunt doi brokeri de date care încearcă să crească legal businessul cu date personale.
Eugen Covaci, broker de date: „Noi suntem o firmă de brokeraj baze de date. Activăm pe o piaţă destul de sensibilă în România, la ora actuală. Noi activăm de mult timp pe piaţă şi ştim cam cine vinde şi cine deţine aceste baze de date. (...) Sunt firme mari, clienţi mari care şi-au construit aceste baze de date, şi agenţii de marketing care au bazele lor, construite din diverse proiecte, promoţii, construite în foarte mulţi ani.
Noi nu deţinem personal o bază de date, dar prin colaboratorii noştri, prin firmele cu care colaborăm, deţinem o bază de aproximativ 1 milion de persoane fizice, aproximativ. Ei trebuie să ştie, sigur ştiu... Aceste baze au fost construite cu acordul lor. În diferite proiecte şi promoţii şi-au dat acordul ca datele lor să fie recoltate, folosite.”
Pentru brokerii de date care activează la vedere, spam-ul de pe piaţa neagră nu face decât să arunce o lumină negativă asupra ideii de prelucrare a datelor pentru marketing.
Eugen Covaci: „Cred că legea este destul de clară. Doar că sunt foarte multe firme, foarte mulţi spameri. Cred că toţi am primit pe mail: Baze de date cu milioane de emailuri, la preţul de 3 milioane!. Evident că acele baze nu-s nişte baze construite şi cu acord, probabil. Că ar fi imposibil să se vândă la preţul ăla şi să fie atât de multe. Noi, cu toţi colaboratorii noştri ce există pe piaţa ok, avem cam 1 milion de înregistrări, dintre care e-mailuri sunt undeva la 2-300.000, să zicem. Ei îşi vând 1 milion de e-mailuri fără nicio problemă. E aproape imposibil. N-ai cum să faci aşa ceva.”
Dincolo de business, până unde poate un broker de date să intre în viaţa unui om?
Internetul este plin de anunţuri de vânzare a datelor personale. Pe unele forumuri obscure circulă inclusiv o bază de date care ar fi aparţinut Poliţiei Române. Angajaţii IGPR susţin însă că au investigat cazul.
Gafe care afectează vieţi
Există însă şi cazuri în care scurgerile de date personale la nivel de instituţii ale statului au fost dovedite. Mai mult, au pus în pericol vieţile şi imaginea unor pacienţi. În anul 2004, Primăria Sectorului 1 a postat pe internet lista persoanelor seropozitive sau suferinde de alte afecţiuni care beneficiau de ajutor social. Lista conţinea numele, codurile numerice personale şi adresele complete a aproape 1000 de persoane.
În urma situaţiei create, unul dintre pacienţii seropozitivi a acţionat în instanţă primăria. A avut numai de suferit, susţine el.
Pacientul a obţinut daune de 10.000 de euro în instanţă. Informaţiile personale s-au împrăştiat însă peste tot în mediul online.
Dreptul de a fi uitat
Legislaţia europeană încearcă să împiedice producerea unor astfel de cazuri pe viitor. Recent, Curtea Europeană de Justiţie a decis că orice utilizator are „dreptul de a fi uitat”. Mai precis, giganţii IT vor fi obligaţi să şteargă anumite date cu caracter personal. De altfel, la nivelul Uniunii Europene se discută de câţiva ani despre adaptarea legislaţiei privind protecţia datelor.
Dincolo de încălcarea intimităţii, exploatarea anumitor date disponibile online ar putea fi folosită în favoarea tehnologiilor de mâine. Specialiştii vorbesc despre implicaţii în domeniul sănătăţii, în cel bancar sau în urbanism.
Numai în ultimii doi ani, omenirea a generat mai multă informaţie decât în toată existenţa ei de până acum. Iar cifrele continuă să crească. În aşteptarea unor legi clare, explozia informaţională ramâne o sursă de profit pentru cei care sapă, secundă de secundă, prin viaţa privată a milioane de persoane.
Din|interior