Oase despre care se crede că aparțin soldaților uciși în bătălia de la Waterloo au fost descoperite într-o mansardă din Belgia. Oamenii de știință analizează acum rămășițele umane pentru a încerca să afle mai multe despre identitatea celor care au murit, relatează CNN.

Bătălia a avut loc lângă satul Waterloo, la sud de Bruxelles, la 18 iunie 1815. Napoleon Bonaparte a fost învins de armata aliată a Ducelui de Wellington, formată din 68.000 de oameni, ajutat de 45.000 de prusaci sub conducerea lui Gebhard von Blücher.

Deși se crede că peste 10.000 de oameni au murit în timpul bătăliei, doar două cadavre au fost descoperite până de curând.

Istoricii au dezvăluit recent că trupurile celor care au murit la Waterloo au fost ulterior dezgropate de fermieri, care au vândut rămășițele fabricilor de zahăr, pentru a le utiliza în procesul industrial.

În noiembrie anul trecut, Bernard Wilkin, cercetător senior la Arhivele de Stat din Belgia, a fost la Waterloo pentru a susține o prelegere despre acest proces, în care oasele erau folosite ca un fel de cărbune în purificarea zahărului, când s-a întâmplat ceva uimitor.

După discuție, „un bătrân a venit la mine și a spus: Dr. Wilkin, am oase ale unor prusaci la mine în pod”, a povestit Wilkin.

Bărbatul, care dorește să rămână anonim, i-a arătat lui Wilkin imagini ale oaselor și l-a invitat la casa lui de lângă câmpul de luptă din Plancenoit, unde forțele lui Napoleon s-au confruntat cu prusacii.

Câteva zile mai târziu, Wilkin l-a vizitat pe bărbat la el acasă și a văzut rămășițele, pe care bărbatul le avea încă din anii 1980. El a explicat că a condus un „mic muzeu privat” la acea vreme și că un prieten i-a dat rămășițele pentru a fi expuse. Prietenul le găsise cu câțiva ani în urmă.

În ciuda faptului că este un colecționar de suveniruri napoleoniene, bărbatul i-a spus lui Wilkin că nu se poate decide „etic” să expună rămășițele, așa că le-a depozitat în podul său.

„A decis brusc că este bătrân și că ar putea muri în următorii ani și i-a fost frică de ce se va întâmpla cu oasele. Când a văzut cercetarea pe care am lansat-o vara trecută, s-a gândit omul ăsta știe despre oase și războaiele napoleoniene și lucrează pentru guvern”, a spus Wilkin.

Wilkin a spus că a fost „surprins și emoționat” când a văzut rămășițele.

„Unul dintre cranii este profund deteriorat de o sabie sau o baionetă, așa că a fost un mod foarte brutal de a muri”, a spus el.

Testele inițiale au arătat că rămășițele aparțineau a cel puțin patru soldați. Obiectele găsite în apropierea oaselor, inclusiv piele și nasturi din os, precum și locația în care au fost descoperiți, sugerau că unii dintre morți erau soldați prusaci.

„Mi-a dat toate cutiile să le studiez. Una dintre cererile lui către mine a fost să le îngropăm într-un mod demn,” a spus Wilkin.

Acesta este cu siguranță planul, dar deocamdată rămășițele sunt supuse unor teste criminalistice extinse în Liège, unde își are sediul Wilkin. Oamenii de știință speră să extragă ADN în încercarea de a identifica morții. De asemenea, ei speră să facă reconstrucții faciale ale cel puțin unuia dintre cranii.

Rob Schäfer, un istoric militar german, lucrează cu Wilkin pentru a încerca să afle mai multe despre soldați, menținând în același timp legătura cu Comisia Germană pentru Mormintele de Război.

„Ceea ce m-a fascinat cel mai mult este faptul că, dacă te uiți la arta din secolul al XIX-lea, unde este descris conflictul, totul este foarte interesant și abstract. În calitate de observator ocazional, s-ar putea să ai impresia că nu a fost chiar atât de rău, dar acest craniu special cu o traumă facială masivă descrie pentru prima dată cât de violentă a fost de fapt lupta,” spune el.

Schäfer a spus pentru CNN că există o șansă de 20%-30% de a extrage ADN din rămășițe.