Acest sens s-a păstrat în majoritatea limbilor, dar nu și în limba română. În secolul al XVII-lea, „maidan” încă avea acest sens, de spațiu deschis, de teren neted, în aer liber.

Însă, un sens negativ a apărut relativ recent, în secolul al XX-lea, asta pentru că termenul a avut o altă evoluție față de limba ucraineană, unde el a intrat într-o structură fixă. În limba română, „maidan” a rămas ca denumind o realitate concretă, aceea a spațiului urban: piața publică, străzile unui oraș. Lucruri care la noi nu arătau tocmai bine de-a lungul vremii. Erau mai degrabă noroaie, bălți, gropi, era foarte mult praf. Așa că această denumire pentru spațiul public a ajuns mai degrabă să denumească un spațiu viran, abandonat, de depozitare a gunoaielor.

Avem și un derivat, din anii 90, atestat în 1997 în dicționare: maidanez. Denumire pe care deja o știm, pentru câinele comunitar.