Oamenii de ştiinţă au rezolvat misterul modelelor în formă de fagure care se găsesc în deşerturile de sare din întreaga lume, scrie Science Alert.

Ei au analiza formele apărute în Bazinul Badwater din Valea Morții, in California, şi Salar de Uyuni din Bolivia - cel mai mare deșert de sare din lume.

Noul studiu sugerează că forma şi dimensiunea modelului în formă de fagure s-ar putea datora mişcării apei saline, cu o concentraţie ridicată de sare dizolvată, sub întinderea de suprafaţă.

Cercetătorii de la Universitatea Nottingham Trent şi de la Universitatea Tehnică Graz din Austria susţin că dimensiunea constantă a elementelor şi viteza cu care modelele se dezvoltă pot fi, de asemenea, atribuite acestui fapt, scrie Science Alert.

Anterior se credea că crusta de sare din deşert se usucă şi că se formează fisuri, în jurul cărora cresc modelele. O altă teorie a fost că crusta de sare se mărește continuu şi se îndoaie din cauza lipsei de spaţiu, formând modelele. Niciuna  dintre aceste teorii nu a explicat însă dimensiunea constantă, întotdeauna între unu şi doi metri, şi modelul de fagure.

Deşerturile de sare apar în zone precum Bazinul Badwater din Valea Morții, in California, şi Salar de Uyuni din Bolivia. FOTO: Profimedia Images Deschide galeria foto

Lucas Goehring, profesor asociat de fizică la Şcoala de Ştiinţă şi Tehnologie a Universităţii Nottingham Trent, a declarat: „În deşerturile de sare, primul lucru pe care îl vezi, aproape singurul lucru pe care îl vezi, este un mozaic nesfârşit de hexagoane şi alte forme ordonate. Deşi frumos, vântul care suflă peste deşerturile sărate este o sursă majoră de praf atmosferic, iar rezultatele noastre vor ajuta la înţelegerea unor procese ca acesta în mediile deşertice”.

Cercetătorii au efectuat experimente de laborator pentru a vedea cum se mişcă apa sărată în solurile nisipoase şi au analizat modelele în diferite condiţii. În urma a două studii de teren în California, ei au observat tiparele în natură şi au adunat probe pentru a demonstra că curenţii din subsol reflectă tiparele vizibile la suprafaţă.

Deşerturile sărate în care apar aceste modele nu sunt uscate, iar apele subterane foarte sărate ajung adesea până la a se afla direct sub crusta de sare. Deşi oamenii ar ajunge rapid la această apă săpând cu mâna, aceasta ar fi mult prea sărată pentru a fi băută.

Sub soarele fierbinte de vară, sarea rămâne, făcând ca apa subterană aflată direct sub suprafaţă să fie mai sărată şi, prin urmare, mai grea decât apa proaspătă care încă se ascunde sub ea. Dacă această diferenţă de salinitate este suficient de mare, apa mai sărată de la suprafaţă începe să se scufunde, în timp ce apa mai proaspătă se ridică spre suprafață. Acolo unde există un conţinut deosebit de ridicat de sare, sarea se cristalizează şi ea mai mult la suprafaţă. În timp, crusta rezultată formează marginile ridicate care creează modelul de sare în formă de fagure.

Studiul, la care au participat Institutul Max Planck pentru dinamică şi autoorganizare, Universitatea din Southampton, Universitatea din Leeds, Universitatea din Gottingen şi Universitatea din Oxford, a fost publicat în revista Physical Review X.