Până la 75% dintre adulți experimentează vise recurente, iar majoritatea sunt negativ marcate, implicând teme precum frica, eșecul sau atacurile, potrivit Live Science. Experții explică de ce creierul nostru amplifică aceste emoții în somn și cum putem controla coșmarurile repetate pentru un somn mai liniștit.
Visele recurente reprezintă un fenomen surprinzător de comun, cercetările aratând că până la 75% dintre adulți experimentează cel puțin unul pe parcursul vieții.
Aceste vise pot varia: uneori sunt aproape identice de fiecare dată, dar pot avea și teme, locații sau personaje recurente, plasate în contexte diferite. Această variație le deosebește de coșmarurile cauzate de tulburarea de stres posttraumatic, o condiție psihologică în care oamenii retrăiesc amintiri specifice din viața de zi cu zi, cu mult mai puține variații, în timpul somnului.
Experții încă nu sunt siguri de ce experimentăm vise recurente, dar cercetările recente ajută la identificarea mai clară a tiparelor legate de frecvența și conținutul acestora, precum și a scenariilor care le provoacă.
Studii recente confirmă ideea conform căreia visele recurente sunt adesea coșmaruri.
Într-un sondaj din 2022 realizat de Michael Schredl, șeful laboratorului de somn al Institutului Central de Sănătate Mintală din Germania, adulții au descris visele recurente ca având o „tonalitate negativă” în două treimi din cazuri, aceste vise implicând frecvent teme precum a fi urmărit sau atacat, a ajunge târziu undeva sau a eșua la ceva.
Prin contrast, visele recurente pozitive ale participanților includeau teme precum zborul sau descoperirea unei camere noi în propria casă.
Motivele pentru care avem o predispoziție mai mare spre vise negative nu sunt pe deplin înțelese, dar Schredl spune că visele tind să exagereze ceva din viața noastră de zi cu zi, chiar și un sentiment minor sau o situație pe care ne simțim neputincioși să o schimbăm.
„În vis, devine o emoție mult mai intensă, deși legătura nu este întotdeauna evidentă sau directă”, explică el.
Psihologia și neuroștiința oferă indicii suplimentare. De exemplu, suntem predispuși la ceea ce se numește „tendința spre negativitate”, o înclinație de a ne concentra mai mult asupra gândurilor, emoțiilor sau interacțiunilor sociale neplăcute decât asupra celor pozitive. Acest comportament este înrădăcinat în nevoia subconștientă de a rezolva situațiile negative care ne amenință supraviețuirea.
Tendința spre negativitate poate fi amplificată în somn, deoarece creierul reduce activitatea în zonele asociate cu logica liniară și activează porțiunile asociate cu emoțiile, slăbind filtrul dintre gânduri și sentimente.
Studierea fundamentelor psihologice ale viselor recurente a fost o provocare, deoarece este dificil să controlezi visele în context experimental. Totuși, evenimente precum atacurile teroriste din 11 septembrie sau pandemia de COVID-19, în care mulți oameni trăiesc un traumatism comun, au permis oamenilor de știință să investigheze anumite tipare legate de vise în detaliu.
Persoanele care trec prin catastrofe regionale sau globale experimentează adesea o creștere „impresionantă” a viselor recurente cu tonalitate negativă, spune Deirdre Leigh Barrett, cercetător în domeniul viselor și autor al cărții Pandemic Dreams (Visele pandemiei, 2020).
În timpul pandemiei, Barrett a colectat peste 15.000 de rapoarte de vise și, în lucrări publicate ulterior, a arătat că teme precum frica, boala și moartea erau de două până la patru ori mai frecvente în visele oamenilor decât înainte de pandemie.
Narativele obișnuite includeau pierderea celor dragi, roiuri de insecte (posibil legate de descrierea COVID-19 drept un „virus”) și dezastre, cum ar fi valuri uriașe, simbolizând ceva copleșitor.
Barrett a descoperit că visele de la începutul pandemiei erau mai literale și induceau mai multă frică și anxietate. În timp, acestea s-au mutat spre situații mai puțin terifiante, dar încă neplăcute, legate de stânjeneală socială, precum a fi singura persoană fără mască în public.
Barrett și alți experți subliniază că visele recurente negative sunt comune și normale și că există măsuri care pot fi luate pentru a le controla. Unii oameni au găsit succes în terapia de repetiție prin imaginație, care implică reimaginarea repetată a coșmarurilor cu finaluri mai fericite înainte de culcare.
Nirit Soffer-Dudek, cercetător în domeniul conștiinței și psiholog clinic la Universitatea Ben-Gurion din Negev, Israel, recomandă cultivarea unei „igiene bune a somnului”.
Stabilirea unui program de somn consistent, limitarea utilizării ecranelor și evitarea cofeinei sau alcoolului înainte de culcare pot reduce starea emoțională intensă în care adormiți.
„Cel mai bun sfat pe care îl pot da este să impuneți limite clare între timpul de veghe și somn pentru a evita aducerea anxietății în vise”, spune ea.