Odată cu victoria lui Donald Trump, republicanii vor controla puterile executivă și legislativă din SUA. Acest lucru nu este neobișnuit, însă experții avertizează că Donald Trump ar putea exercita control și asupra celei de-a treia ramuri - cea judiciară, scrie Deutsche Welle într-o analiză privind implicațiile victoriei totale a lui Trump în fața democraților asupra puterii de care va dispune la Casa Albă.

SUA s-ar putea îndrepta spre doi ani buni - cel puțin pentru susținătorii republicanilor. Nu numai că Donald Trump, candidatul partidului la președinție, se va muta la Casa Albă pe 20 ianuarie, dar GOP (Grand Old Party), partidul de dreapta, a câștigat și controlul asupra Senatului cu 100 de locuri și a păstrat controlul asupra camerei inferioare, Camera Reprezentanților din SUA.

De la alegerile intermediare din 1858, primele care i-au opus pe democrați și republicani într-o cursă cu două sensuri, alegătorii au obținut un așa-numit „guvern unificat” de 48 de ori în total. Democrații au avut câștig de cauză de 23 de ori, republicanii de 25 de ori. În aceeași perioadă, partidele și-au împărțit controlul asupra Casei Albe și a cel puțin unei camere a Congresului de 38 de ori în total.

De obicei, partidul președintelui nu își păstrează mult timp controlul asupra unei majorități în Congres. „Deși un singur partid la conducerea Washingtonului este ceva obișnuit la începutul mandatului unui nou președinte, a existat o singură președinție din 1969 încoace în care controlul a durat dincolo de următoarele alegeri intermediare”, potrivit lui Katherine Schaeffer de la Pew Research Institute.

Alegerile congresionale intermediare au loc la jumătatea mandatului de patru ani al președintelui. Democratul Jimmy Carter a fost, de fapt, singurul președinte care a reușit să obțină și să mențină controlul asupra Congresului pe întreaga durată a mandatului său de patru ani (1977-1981). Cu toate acestea, el a fost demis în 1980, devenind astfel un președinte cu un singur mandat.

Nolan McCarty, profesor de politică și afaceri publice la Universitatea Princeton, spune că președinții sunt foarte conștienți de faptul că majoritatea Congresului pe care o dețin poate fi trecătoare. „Așadar, cred că înseamnă că președintele  va încerca să acționeze rapid cu privire la anumite priorități legislative”, a declarat McCarty pentru DW.

Sistemul de separare a puterilor în SUA este la fel de vechi ca însăși Constituția americană. Prin intermediul acestuia, părinții fondatori au instituit un sistem de  „limitări și echilibre” („checks and balances” în limba engleză, n.r.) pentru a limita puterea oricăreia dintre cele trei ramuri ale statului, împărțind responsabilitățile între Executiv (președinte), Legislativ (Congres) și Judiciar (Curtea Supremă și sistemul de instanțe federale).

Declarația drepturilor din Virginia din 1776 - care a inspirat Declarația drepturilor din Constituția SUA puțin peste 10 ani mai târziu - prevede în mod clar că „... puterile legislativă și executivă ale statului ar trebui să fie separate și distincte de cea judiciară...”

Camera superioară a puterii legislative, Senatul, va juca un rol deosebit de important atunci când mandatul lui Trump va începe în ianuarie, deoarece camera este responsabilă de confirmarea sau respingerea persoanelor nominalizate de cabinetul președintelui. Republicanii dețin 53 de locuri (54 dacă îl punem la socoteală pe vicepreședintele JD Vance, care, în calitate de președinte al Senatului, va acționa ca arbitru în cazul voturilor la egalitate), față de 47 ale democraților, ceea ce le conferă republicanilor o ușoară majoritate.

Însă unele dintre persoanele nominalizate de Donald Trump pentru Cabinet sunt controversate - cum ar fi fosta democrată Tulsi Gabbard și fostul reprezentant din Florida Matt Gaetz, al cărui comportament extremist în Congres l-a făcut foarte nepopular chiar și în cadrul propriului partid - ceea ce înseamnă că necesara confirmare în funcție ar putea fi o provocare.

Viitorul președinte a spus clar că ar prefera să ocolească cu totul întregul proces de confirmare. Pentru a face acest lucru, Trump ar putea face așa-numitele „numiri în vacanță”, instalând membrii Cabinetului în timp ce Congresul nu este în sesiune, ceea ce îi permite să evite audierile de confirmare. Trump a făcut deja apel la republicani să aprobe planul său neobișnuit într-o declarație pe X, fostul Twitter.

„Discuția este dacă Senatul va intra în vacanță pentru a-i permite președintelui să își numească cabinetul fără a fi supus aprobării Senatului”, spune Nolan McCarty. „Nu am mai avut niciodată o situație în care numirile în vacanță să fie utilizate într-o măsură atât de mare. De obicei, acestea sunt utilizate pentru una sau două numiri ici și colo, dar ar fi îngrijorător ca o întreagă administrație să fie formată din persoane numite în concediu.”

Reluând, în pofida dorinței lui Trump de a-și impune numiții din cabinet folosind metode neobișnuite, controlul partidului său asupra Casei Albe, Senatului și Camerei Reprezentanților nu este ieșit din comun. Totuși, acest președinte ales mai are un as în mânecă, Curtea Supremă. Deși Curtea Supremă a SUA este aparent nepartizană, rămâne totuși faptul că președinții selectează doar judecători care reflectă înclinațiile lor politice. În primul său mandat de președinte, Trump a reușit să instaleze trei judecători foarte conservatori la Curte.

Dintre cei cinci judecători și cele patru judecătoare din cei nouă membri ai Curții - toți fiind numiți pe viață - Trump poate conta acum pe sprijinul clar a șase dintre ei. Experți precum McCarty se așteaptă ca Trump să promoveze multe dintre obiectivele sale politice prin așa-numitele „ordine executive” care îi permit să ocolească Congresul și întregul proces legislativ. „Controlul normal asupra acestui lucru îl reprezintă instanțele”, spune McCarty. Iar cu Curtea Supremă și numeroase alte instanțe federale aflate sub controlul republicanilor, „va fi un pic mai ușor să scape de controlul judiciar al acestor acțiuni”.

Această orientare republicană ar putea avea un efect și asupra planurilor lui Trump de deportare în masă a imigranților ilegali. Curtea Supremă, de exemplu, ar putea fi chemată să se pronunțe cu privire la constituționalitatea desfășurării de trupe americane pe plan intern pentru a efectua deportări sau cu privire la încercările de a modifica dreptul la cetățenie prin naștere, garantat de Amendamentul 14 la Constituția SUA, după cum a declarat pentru DW Sarah Binder, profesor de științe politice la Universitatea George Washington.

Binder este îngrijorată de faptul că actuala Curte Supremă, majoritar conservatoare, ar putea alege să ignore precedentele juridice și să se pronunțe în mod regulat în favoarea politicilor republicane. Binder indică drept exemple hotărârile recente ale Curții privind dreptul la avort și imunitatea prezidențială.

„Aceasta este ceea ce mă îngrijorează în legătură cu Curtea”, spune politologul, „faptul că l-ar sprijini și l-ar împuternici pe președintele Trump să preia mult mai multă putere în cadrul ramurii executive decât cred că și-au imaginat vreodată autorii Constituției că ar trebui să fie cazul”.