Ucraina a semnat o scrisoare de intenție cu Suedia pentru achiziționarea a 100-150 de avioane de luptă multifuncționale Saab Gripen.

Dacă scrisoarea se transformă într-un acord ferm, Gripen va deveni avionul de luptă dominant în inventarul Forțelor Aeriene Ucrainene (UAF).

Chiar dacă vor fi livrate doar 100, Gripen va depăși numeric stocul existent al UAF de avioane MiG din era sovietică, precum și avioanele americane F-16 și franceze Mirage.

Nu sunt disponibile cifre exacte cu privire la numărul exact al acestor două tipuri de avioane construite în Occident pe care le deține UAF, dar se estimează că Ucraina are în prezent aproximativ 24 de avioane F-16 și două Mirage, deși se așteaptă ca numărul acestora să crească.

De ce mizează Ucraina pe Gripen? Iată mai jos câteva argumente.

Scrisoarea de intenție vizează achiziționarea modelului Gripen E, cea mai recentă versiune a avionului multifuncțional care a zburat pentru prima dată în 1988.

Conceput pentru a efectua atacuri aer-aer și aer-sol, precum și misiuni de recunoaștere, Gripen E este echipat cu sisteme avionice, radare și sisteme de armament avansate. Sistemele sale hardware și software sunt proiectate astfel încât să poată fi ușor reconfigurate și actualizate.

Toate acestea sunt integrate într-o structură de încredere, iar întreaga aeronavă este considerată „gata de luptă”.

Deși există o diferență mică între prețurile unitare ale Gripen și F-35, între 80 și 100 de milioane de dolari, costurile de operare ale aeronavei suedeze sunt mult mai mici decât ale rivalului său american.

Estimările situează costul pe oră de zbor al Gripen la aproximativ 8.000 de dolari, în timp ce Forțele Aeriene ale SUA au stabilit o cifră de aproximativ 33.000 de dolari pentru F-35.

Costurile de exploatare reduse, care ar putea economisi milioane de dolari pe durata de viață a unui avion, sunt esențiale pentru Ucraina, având în vedere bugetul său limitat și faptul că avionul ar putea fi în aer foarte mult timp.

După cum s-a menționat mai sus, Gripen este „gata de luptă”. Acest lucru înseamnă că poate intra direct în acțiune și nu este împiedicat de defecțiuni care pot afecta uneori avioanele mai avansate.

Având în vedere că avioanele Gripen vor fi utilizate intens, ceea ce va testa la limită structura și sistemele lor, fiabilitatea este esențială.

Menținerea unui avion gata de acțiune este vitală, în special pentru o țară în război, cum ar fi Ucraina.

Buna reputație a avionului Gripen în ceea ce privește fiabilitatea înseamnă că necesită puțină întreținere.

Un raport publicat în iunie de Biroul Bugetar al Congresului a constatat că „disponibilitatea pentru misiune” a diferitelor variante F-35 – adică faptul că sunt gata să efectueze o misiune de antrenament primar sau operațională – a fost de 50-60%.

În schimb, potrivit unui articol publicat de Aero-Space.eu, un site web de știri din domeniul aviației, disponibilitatea Gripen este de 80-90%.

Gripen are un design robust și durabil, ceea ce înseamnă că poate opera de pe drumuri și alte suprafețe nepregătite. De asemenea, necesită doar o echipă mică de întreținere, astfel încât poate opera rapid și ușor de la baze care ar fi inaccesibile pentru rivalii săi.

Saab susține că este nevoie de mai puțin de 20 de minute pentru ca „un număr limitat de personal de la sol” să realimenteze și să rearmeze un Gripen pentru o misiune aer-aer.

Toate acestea ar trebui să îl facă potrivit pentru Ucraina. Având în vedere că întreaga țară se află în raza de acțiune a rachetelor rusești, menținerea siguranței aeronavelor sale reprezintă o provocare serioasă pentru UAF, astfel încât capacitatea Gripen de a opera din alte locuri decât bazele aeriene reprezintă un avantaj considerabil.

Totuși, ar putea exista și o problemă. La nivel mondial, livrările de Gripen sunt cu mult în urmă. Digi24.ro scria acum o lună că într-un contract cu Brazilia, livrarea de Gripen este prognosticată să întîrzie cu 8 ani. Mai mult, pe plan mondial aparatele americane costă din ce în ce mai mult, care face Gripen-ul o soluție mai puțin costisitoare pentru mai multe state, care s-ar putea reorienta către modelul suedez.