Dinamica politică din spatele conceptului de „extindere” se schimbă, pe măsură ce se apropie summitul NATO de la Vilnius, care va avea loc între 11 și 12 iulie și unde statele vor trebui să răspundă aspirației Kievului de a intra în Alianță. Mai mult, Uniunea Europeană se pregătește pentru discuțiile de aderare cu Ucraina și Republica Moldova, se arată într-o analiză Politico Europe realizată de Nathalie Tocci, autoarea cărții „A Green and Global Europe”.  

Începând cu anii 2010, extinderea instituțiilor euro-atlantice aproape că s-a oprit, oboseala a apărut în întreaga Europă în timp ce blocul comunitar se confrunta cu crizele constituționale, economice și politice interne. Nathalie Tocci spune că deși, în mod oficial, era în curs de desfășurare, politica de aderare la UE era practic stopată acum peste un deceniu.  

Și, deși înghețarea geografică a NATO nu a fost la fel de accentuată, având în vedere că noii membri care s-au alăturat Alianței au provenit din Balcani, întrucât Vladimir Putin devenea din ce în ce mai contondent cu Occidentul, mulți aliați — în special din Europa de Vest — s-au ferit să provoace Kremlinul. 

La summitul NATO de la București, din 2008, liderii politici au declarat că Ucraina și Georgia „vor deveni” membre ale Alianței, fără a oferi o foaie de parcurs clară cu privire la când și cum se va întâmpla acest lucru.

Nathalie Tocci remarcă că acesta a fost un compromis care nu a adus liniște. La doar câțiva ani după invazia catastrofală a Irakului, cu relațiile transatlantice încă tensionate, Statele Unite au făcut presiuni pentru includerea Ucrainei și Georgiei în Alianță, cu sprijinul unor noi membri din Europa de Est, în timp ce țările vest-europene s-au opus.

Dar invazia pe scară largă a Ucrainei a oferit atât extinderii UE, cât și extinderii NATO o nouă perspectivă. Și, deși suntem încă la început, dinamica politică a Europei se schimbă, subliniează Tocci. Numai în ultimul an, Ucraina, Republica Moldova și Bosnia-Herțegovina au devenit state candidate la UE, în timp ce Georgia a devenit un potențial candidat, iar Albania și Macedonia de Nord au deschis în sfârșit negocierile pentru aderare.

În tot acest timp, Finlanda a intrat în NATO, iar Suedia o va face în curând, după ce se va ajunge la un acord cu Turcia lui Erdogan. Doar Putin ar fi putut realiza o asemenea ispravă uimitoare, se mai arată în analiza Politico Europe. 

Renașterea politică a conceptului de extindere, în special în capitalele din vestul Europei, a fost inițial condusă nu de un raționament strategic clar, ci mai degrabă de un sentiment de solidaritate și poate de o doză de vinovăție pentru greșelile din trecut.

Deși nu a fost niciodată prezentată ca o alternativă directă la extindere, Comunitatea Politică Europeană, creația președintelui francez Emmanuel Macron, a fost înțeleasă ca fiind un forum în care ar putea fi urmărită cooperarea practică între țările europene, inclusiv cele care așteaptă extinderea, precum și cele fără aspirație de a intra în UE și / sau NATO. 

Bineînțeles, țările est-europene, cărora li se alătură acum mai vocal cele din nord, rămân susținători înfocați ai conceptului de extindere. Pentru țările mai apropiate din punct de vedere geografic de Rusia, argumentul de securitate în favoarea extinderii este foarte simplu de înțeles, având în vedere viziunile imperialiste ale regimului de la Moscova. Acesta este motivul principal pentru care aceste țări s-au alăturat instituțiilor euro-atlantice.

Nathalie Tocci precizează că mult mai interesantă este schimbarea treptată din țările care se află în vestul Europei. Având în vedere arhitectura sa de securitate, acum se pare că o nouă ordine politică, economică și de securitate în Europa nu se poate baza decât pe extindere. Și cum a spus președintele Macron atât de elocvent, referindu-se la avertismentul lui Milan Kundera cu privire la Rusia, „nu vom permite răpirea Europei a doua oară”.

Acest lucru nu înseamnă însă că extinderea este o afacere încheiată. Extinderea Uniunii Europene nu necesită „doar” reforme fundamentale în țările candidate și voința politică susținută de a le urma, ci necesită, de asemenea, sarcina, poate și mai grea, de a reforma instituțiile UE, inclusiv o dezbatere privind reprezentarea și luarea deciziilor. 

Spre exemplu, spune Nathalie Tocci, dacă blocul comunitar al UE ar avea 35 de membri sau mai mulți, pur și simplu nu poate funcționa cu unanimitate în luarea deciziilor. Și unii spun că, având în vedere că acest lucru nu se va întâmpla, nici extinderea nu se poate întâmpla. 

Citește și: Sătulă de piedicile puse de Ungaria, UE vrea să schimbe regula unanimității în politica externă. Care este poziția României

Între timp, în ceea ce privește extinderea NATO, scepticismul abundă, dar într-o întorsătură notabilă, acum este mai vocal la Washington decât la Paris, Berlin, Madrid sau Haga. Iar argumentul pentru scepticism este real: Ucraina este în război - un război al cărui sfârșit nu se întrevede pentru un moment la orizont.

Din acest motiv, admiterea Ucrainei în NATO în timp ce invazia Rusiei continuă ar declanșa, probabil, intrarea NATO în război împotriva Rusiei prin activarea articolul 5, care presupune angajamentul colectiv de apărare.  

Numai că niciun aliat din NATO nu dorește să se întâmple acest lucru, nici Washingtonul și nici Varşovia. Cu toate acestea, declarațiile conform cărora Ucraina va intra în NATO numai după încheierea războiului condamnă în esență țara la un război pe termen lung, dând Moscovei un „drept de veto” permanent asupra viitorului Kievului, chiar și în caz de înfrângere.

Alternativa la această situație este și mai dificilă. Pentru UE, a nu se extinde înseamnă a susține costuri de securitate intolerabil de ridicate, mai ales economice. Cum se pot acorda fondurile private pentru reconstrucția Ucrainei fără asigurările care vin odată cu extinderea? Și dacă banii nu vor fi alocați, asta înseamnă că sute de miliarde din fonduri publice trebuie să fie anulate, alături de ceea ce a fost deja cheltuit pentru pandemie, criza energetică și sprijinul pentru Ucraina?  Nathalie Tocci precizează că acest lucru ar afecta țările europene deja foarte îndatorate și, în consecință, ar șubrezi sustenabilitatea zonei euro.

Același lucru este valabil și pentru NATO. În timp ce unii cred că Occidentul poate evita extinderea și poate sprijini Ucraina, înarmand-o suficient pentru a evita o amenințare permanentă a Rusiei, exemplul des citat pentru o asemenea ipoteză este statul Israel, pe care SUA l-au armat extrem bine, permițându-i să trăiască într-un Orient Mijlociu ostil pe vremuri. 

În ceea ce privește viitorul democrației ucrainene, în termeni de securitate, analogia nu este valabilă. Israelul este un stat „nedeclarat” cu arme nucleare într-o regiune fără țări care posedă arme nucleare, în timp ce Ucraina, după cum se știe, a renunțat la arsenalul său nuclear, fără a avea, probabil, niciun plan pentru a-l reconstrui. Mai mult decât atât, Ucraina se învecinează cu o putere cu arme nucleare, înclinată spre anihilarea ei. Nu poate – și nu ar trebui – să fie Israelul Europei, mai explică Nathalie Tocci.

În general, este puțin probabil ca aderarea Ucrainei la NATO să primească „o lumină verde”  la summitul de la Vilnius. Mai mult, chiar dacă discuțiile despre aderarea la UE vor fi deschise cu guvernele de la Kiev și Chișinău până la sfârșitul anului, drumul către apartenență va rămâne lung. Cu toate acestea, pe măsură ce costul intolerabil al neextinderii devine clar, în Europa se întâmplă o schimbare strategică.

Liderii NATO nu vor invita Ucraina să se alăture alianței nord-atlantice, la summitul care va avea loc în luna iulie la Vilnius, a confirmat luni secretarul general al alianței, Jens Stoltenberg.

Majoritatea țărilor conveniseră de mai mult timp că Ucraina nu poate deveni membru NATO în mijlocul unui război, dar Kievul, susținut de statele baltice și de Polonia, a cerut un calendar pentru a putea adera odată ce conflictul se încheie, potrivit The Guardian.

„Apartenența Ucrainei la NATO, desigur, este una dintre principalele noastre surse de iritare și ar fi o potențială problemă pentru mulți, mulți ani”, declara în 2 iunie purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov. „Multe țări din UE, în mod ciudat, sunt foarte conștiente de acest lucru. Dar, din nefericire, Washingtonul comandă și plătește muzica din cadrul NATO. UE este pur și simplu un instrument obedient în această orchestră (...) Federația Rusă... își va asigura interesele și securitatea. Acest lucru exclude extinderea NATO și apropierea sa directă de granițele noastre", a mai susținut purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin.

Kremlinul consideră de mult timp expansiunea NATO în Europa de Est ca fiind o dovadă a ostilității Occidentului față de Rusia și a invocat-o ca fiind un motiv cheie pentru decizia sa de a trimite zeci de mii de soldați în Ucraina la 24 februarie 2022, declanșând cel mai mare conflict pe care l-a văzut Europa de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

O analiză din luna aprilie a cotidianului Financial Times arăta că SUA se împotrivesc eforturilor unor aliaţi europeni de a oferi Ucrainei o „foaie de parcurs” pentru aderarea la NATO la summitul din iulie al Alianţei, precizând că la acest moment este mai important ajutorul militar oferit Ucrainei și nu calendarul de aderare la NATO.

SUA îi îndeamnă pe aliaţi să rămână concentraţi asupra ajutorului militar, financiar şi umanitar pe termen scurt pentru Ucraina, pentru a o ajuta să reziste şi, în cele din urmă, să respingă invazia Rusiei. Sprijinul practic, cum ar fi livrările de muniţie, ar trebui să fie principala prioritate la Vilnius, au declarat oficialii americani. Discuţiile despre o potenţială relaţie politică post- război distrag doar atenţia de la acest obiectiv, consideră Washingtonul.

Tot în luna aprilie, Jens Stoltenberg a spus, într-o conferință de presă după o întâlnire a miniștrilor de externe ai NATO, că aderarea în viitor a Ucrainei la alianța transatlantică trebuie să se bazeze pe faptul că țara este independentă și democratică, ceea ce acum este contestat de invazia Rusiei. Astfel, totul ar ține de durata războiului și mai ales de finalul acestuia. Stoltenberg a declarat că forțele ucrainene ar trebui să aibă cel mai înalt nivel posibil de interoperabilitate cu alianța atunci când războiul se va termina.

O opţiune luată în considerare este de a transforma actuala Comisie NATO-Ucraina într-un Consiliu NATO-Ucraina, un pas care ar ridica statutul Ucrainei ca partener al alianţei, implicând-o mai mult în reuniunile şi consultările NATO, inclusiv în şedinţele de informare ale serviciilor de informaţii. Rusia are un astfel de format cu NATO, care a fost suspendat după invazie.

O analiză Reuters arată că Ucraina a îndeplinit doar două din cele șapte condiții pentru a începe negocierile de aderare la Uniunea Europeană. 

UE a acordat Ucrainei statutul oficial de candidat la aderare în urmă cu un an, la patru luni după ce Rusia, stăpânul din epoca sovietică al Kievului, a atacat țara pe fondul eforturilor acesteia de a urmări integrarea cu Occidentul.

Însă UE a stabilit șapte condiții, inclusiv în ceea ce privește reforma judiciară și reducerea corupției endemice, pentru a lansa negocierile de aderare. Ucraina a cerut ca discuțiile să înceapă în acest an.

Oficialul a mai subliniat că Ucraina a numit noi șefi ai Parchetului specializat anticorupție și ai Biroului național anticorupție, așa cum era necesar, deși legea sa antioligarhie din 2022 a fost considerată insuficientă, printre altele.

Vecinii Ucrainei de pe flancul estic al UE, Polonia și statele baltice, susțin, în general, o cale rapidă pentru Kiev, în timp ce statele membre mai vechi din Vest, printre care Franța, Germania și Olanda, sunt mai reticente la această idee.