Finlanda și Suedia ar putea în zilele următoare să ceară aderarea la NATO, alianța militară de 30 de state, ceea ce ar pune capăt mai multor decenii de neutralitate, o decizie crucială provocată de războiul declanșat de Rusia în Ucraina. Iată care sunt evenimentele care au dus la această decizie și consecințele ei istorice, potrivit unei analize The Guardian.

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord este o alianță militară defensivă formată în 1949 de 12 țări, printre care se numără SUA, Marea Britanie și Franța, pentru a contracara pericolul expansiunii sovietice în Europa după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial.

Garanția comună a securității alianței se bazează pe articolul 5 al tratatului, care spune că orice atac împotriva unuia dintre membrii săi reprezintă un atac asupra tuturor membrilor care trebuie să vină în apărarea țării atacate în cazul unei agresiuni militare.

Ambele state au considerat că aderarea la NATO ar reprezenta o provocare inutilă a Moscovei și, până acum, au urmat o politică de neutralitate și, mai apoi, de nealiniere față de ambele tabere pentru a evita să incite vreo putere regională majoră.

Îngrijorările Finlandei au fost în mare parte practice: are o graniță de 1.300 de kilometri cu Rusia, și-a declarat independența în 1917, după un secol sub conducerea Moscovei pe vremea Imperiului Țarist, și s-a luptat cu forțele sovietice de două ori în timpul celui de-al Doilea Război Mondial înainte de a ceda la 10% din teritoriul său în favoarea rușilor.

Prin acordul de prietenie, cooperare și asistență reciprocă cu rușii semnat în 1948, Finlanda s-a izolat din punct de vedere militar de vestul Europei, cu toate că destrămarea Uniunii Sovietice și aderarea la UE le-au permis finlandezilor să iasă din umbra Rusiei.

Opoziția Suediei la aderarea la NATO a fost mai degrabă una ideologică. Politica externă postbelică a Suediei s-a concentrat pe dialogul multilateral și dezarmarea nucleară, iar țara nordică s-a considerat de mult timp un mediator al conflictelor internaționale, reducându-și, chiar, efectivul militar la finalul Războiului Rece.

Suedia a reintrodus serviciul militar obligatoriu și a mărit bugetul de apărare după ce Rusia a anexat Crimeea în 2014, dar mulți dintre susținătorii stângii politice din țară privesc cu suspiciune agenda NATO dominată de SUA și cred că aderarea va spori tensiunile din regiune.

De ce se gândesc țările nordice să se alăture alianței acum

Premierul finlandez, Sanna Marin, și omoloaga sa suedeză, Magdalena Andersson, au spus luna trecută că invazia trupelor ruse în Ucraina a „schimbat întreg peisajul securității Europei” și a schimbat percepția populației regiunii nordice în mod „dramatic”.

Sondajele arată că finlandezii preferă ca țara lor să se alăture alianței NATO în proporție de 75%, în timp ce în Suedia procentul este de 60%. Dacă cele două țări vor adera la NATO, va fi pentru prima dată în istoria lor când vor avea garanții de securitate din partea unor state nucleare.

Ambele țări au trecut de la politica de neutralitate la nealiniament militar în 1995 când au intrat în UE. Finlanda și Suedia sunt deja partenere NATO: au luat parte la exerciții comune și au făcut schimb de informații secrete cu alți membrii ai alianței.

Finlanda îndeplinește deja ținta de 2% ce reprezintă cota din PIB-ul țării care trebuie alocată cheltuielilor pentru apărare. Suedia urmează și ea să facă la fel.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a spus că țările nordice ar fi primite „cu brațele deschise” dacă vor opta să se alăture și că procesul de aderare va fi rapid, cu toate că ratificarea oficială din partea tuturor membrilor alianței ar putea dura câteva luni.

Din punct de vedere militar, alăturarea forțelor armate ale Finlandei și Suediei ar reprezenta o creștere majoră a efectivelor NATO în Europa de Nord și ar dubla lungimea graniței alianței cu Rusia, ceea ce ar întări stabilitatea și securitatea regiunii baltice.

Rusia a avertizat în mod repetat Finlanda și Suedia împotriva aderării la NATO, spunând că o astfel de decizie va avea „consecințe militare și politice serioase” și că Moscova va fi obligată să răspundă pe măsură pentru a „restabili echilibrul militar” prin îmbunătățirea defensivei în zona baltică, inclusiv prin desfășurarea de arme nucleare.

Vladimir Putin consideră NATO o alianță care pune în pericol securitatea Rusiei și nu doar o alianță defensivă. Putin dă vina pe NATO pentru că a blocat eforturile Moscovei de a-și îndeplini obiectivele militare în Ucraina și a cerut ca trupele alianței să fie retrase din estul Europei.

Nu este clar cum va reacționa Putin dacă va considera expansiunea alianței NATO în nordul Europei un pericol existențial pentru Rusia.

Președintele, premierul și miniștrii de top ai Finlandei se vor întâlni duminică pentru a lua decizia oficială de a cere aderarea la NATO. Aprobarea parlamentului va avea apoi loc la începutul săptămânii viitoare.

Social-democrații suedezi nu s-au pus încă de acord cu privire la aderarea la NATO și se consultă încă între ei, urmând să ia o decizie finală duminică. Este de așteptat ca partidul să fie în mare parte în favoarea deciziei.

Mulți analiști consideră că cele două țări vor trimite cererea de aderare în mod simultan.

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a spus vineri că intrarea Finlandei şi Suediei în NATO ar fi o „eroare”, aşa cum a fost şi aderarea Greciei la Alianţa Nord-Atlantică. Reacţia Turciei este prima voce discordantă în cadrul NATO în legătură cu perspectiva aderării celor două țări nordice.