Chiar înainte de instalarea menopauzei, multe femei observă o tendință clară de acumulare a grăsimii în zona abdominală — un proces care continuă adesea în anii următori. De vină nu sunt neapărat alegerile alimentare sau lipsa de mișcare, ci modificările hormonale profunde care au loc în această perioadă. Scăderea nivelului de estrogen, creșterea cortizolului și încetinirea metabolismului contribuie la redistribuirea țesutului adipos și favorizează apariția grăsimii viscerale, mult mai periculoasă decât cea subcutanată. Dr. Carmen Andrei, medic primar endocrinolog la Regina Maria, explică mecanismele din spatele acestor schimbări și ce soluții reale există pentru a le gestiona eficient.
„Creșterea în greutate este cel mai frecvent efect advers al menopauzei, afectând până la 50% dintre femei. Conform studiilor, femeile câștigă în medie aproximativ 1,5 kilograme pe an în timpul tranziției perimenopauzale, ceea ce înseamnă un surplus de circa 10 kilograme până la instalarea propriu-zisă a menopauzei”, explică dr. Carmen Andrei. Cea mai mare parte din această greutate în exces se localizează în zona abdominală, iar cauzele sunt în primul rând hormonale.
Scăderea estrogenului și creșterea relativă a androgenilor favorizează acumularea grăsimii viscerale. Adipocitele din zona abdominală sunt mai sensibile la hormonii masculini, iar schimbarea profilului hormonal determină o redistribuție a țesutului adipos. „Înainte de menopauză, estrogenul încurajează stocarea grăsimii în zonele tipic feminine – coapse și șolduri. După menopauză, în lipsa lui, tiparul devine unul de tip ‘android’, cu grăsime predominant abdominală, asemănător celui masculin”, explică medicul.
Pe lângă scăderea estrogenului, există și alți factori hormonali care contribuie. Cortizolul, cunoscut drept hormonul stresului, poate avea niveluri mai ridicate în menopauză din cauza tulburărilor de somn sau a anxietății. „Cortizolul favorizează depunerea grăsimii viscerale, adică exact în zona abdomenului, și stimulează apetitul pentru alimente bogate în zahăr, grăsimi sau sare – așa numita ‘mâncare de confort’”, spune dr. Andrei.
Tot în această perioadă se instalează mai frecvent rezistența la insulină, un mecanism fiziologic ce apare odată cu înaintarea în vârstă. Acesta duce la creșterea glicemiei și, implicit, la depunerea suplimentară de grăsime. În unele cazuri, mai ales când există și hipotiroidism subclinic, activitatea glandei tiroide este afectată, metabolismul încetinește, iar acumularea kilogramelor devine și mai evidentă.
În spatele acestor procese se află și alți neurohormoni despre care se vorbește mai puțin. Dr. Andrei menționează că „în postmenopauză poate scădea sinteza de adiponectină, un hormon secretat de țesutul adipos care are rol în reglarea metabolismului. Totodată, poate crește secreția de orexină-A de către hipotalamus, ceea ce stimulează pofta de mâncare.”
Toate aceste modificări fac ca grăsimea viscerală – adică cea din profunzimea abdomenului, din jurul organelor – să devină o reală problemă de sănătate. „Grăsimea viscerală este metabolic activă și produce citokine pro-inflamatorii, precum TNF-alfa și IL-6, care întrețin o stare de inflamație cronică în organism. Aceasta afectează negativ metabolismul glucozei și al lipidelor, crescând semnificativ riscul de boli”, subliniază endocrinologul.
Printre afecțiunile care pot apărea sau se pot agrava în această perioadă se numără bolile cardiovasculare, diabetul de tip 2, sindromul metabolic și steatoza hepatică non-alcoolică. „După menopauză, riscul cardiovascular la femei crește semnificativ și se apropie de cel al bărbaților. Grăsimea abdominală nu este doar o problemă estetică — este un semnal de alarmă metabolic”, avertizează dr. Carmen Andrei.
Menopauza vine la pachet cu sarcopenie – pierderea progresivă a masei musculare – ceea ce duce la scăderea metabolismului bazal. „Chiar și cu același aport caloric, corpul începe să stocheze mai multă energie sub formă de grăsime. Se creează un cerc vicios: mai multă grăsime înseamnă mai multă rezistență la insulină, care la rândul ei favorizează acumularea de și mai multă grăsime”, explică dr. Carmen Andrei.
Soluția nu vine dintr-un singur tratament, ci dintr-o abordare complexă care include alimentația, mișcarea, gestionarea stresului și, în unele cazuri, tratamente hormonale. „Schimbările în stilul de viață sunt, de fapt, cea mai eficientă și sustenabilă armă împotriva grăsimii abdominale”, subliniază medicul.
O dietă bazată pe alimente integrale, proteine de calitate, fibre și grăsimi sănătoase este esențială. Exercițiile fizice, mai ales cele de forță, mențin masa musculară și accelerează metabolismul. Activitățile cardio și cele de relaxare, precum yoga sau stretchingul, reduc cortizolul și susțin echilibrul hormonal.
„Este important și somnul de calitate. În timpul nopții se reglează hormonii foamei și ai stresului. 7-8 ore de somn pe noapte sunt esențiale pentru femeile aflate la menopauză”, adaugă dr. Carmen Andrei.
Pentru unele paciente, terapia de substituție hormonală (HRT) poate fi o opțiune. Aceasta ajută la redistribuirea grăsimii corporale, ameliorează simptomele menopauzei și reduce riscul de osteoporoză sau diabet. „Totuși, HRT trebuie prescrisă doar după o evaluare atentă a riscurilor și beneficiilor și întotdeauna cu monitorizare medicală atentă.”
Grăsimea abdominală acumulată la menopauză nu este un simplu rezultat al înaintării în vârstă, ci un efect al unui dezechilibru complex hormonal și metabolic. Cu o înțelegere corectă și intervenții personalizate, acest proces poate fi gestionat eficient, redând femeilor controlul asupra sănătății și stării lor de bine.
Pentru o mai bună gestionare a simptomelor menopauzei, cere ajutor în Centrele de Management al Menopauzei Regina Maria.