De la începutul invaziei în Ucraina, Moscova a fost foarte zgârcită în ceea ce privește publicarea sau recunoașterea pierderilor suferite de propria armată. În cele 7 luni de război, Kremlinul a publicat doar trei bilanțuri oficiale, referitoare exclusiv la numărul de pierderi din rândul personalului. Ultimul bilanț, făcut public luni de ministrul Apărării, Serghei Șoigu, arată că până acum armata rusă a pierdut efectiv 5.937 de militari - considerați oficial „morți” de către Kremlin. De data aceasta, rușii nu au mai publicat și cifra răniților, un alt indicator extrem de important al pierderilor cuantificate în militari scoși din luptă. Deși la prima vedere, ultimul bilanț al pierderilor armatei lui Putin pare departe de estimările ucrainenilor sau ale Pentagonului (situate între 50.000 - 80.000 de militari uciși și răniți), trebuie ținut cont de faptul că bilanțul Moscovei nu include pierderile Rosgvardia (așa-numita „armată personală a lui Putin”), ale mercenarilor Wagner, ale separatiștilor ruși din Lugansk și Donețk și nici pe cele ale voluntarilor ceceni.

Rusia anunță că mobilizează 300.000 de oameni după ce recunoaște că a pierdut definitiv aproape 6.000 în Ucraina. Ceva nu se leagă aici, la prima vedere. De ce ar mobiliza Federația Rusă sute de mii de oameni într-un conflict în care recunoaște că a pierdut doar câteva mii?

În astfel de comunicări oficiale ale Kremlinului, mai importante decât cifrele anunțate public sunt exact cifrele pe care Kremlinul evită să le facă publice.

În primul rând, Serghei Șoigu a prezentat exclusiv numărul de pierderi suferite de „armata rusă”. Or, „armata rusă” nu-i include pe mercenarii Wagner (care duc deja de ceva vreme greul războiului în Donbas), nici pe separatiștii proruși din Lugansk și Donețk, ori pe voluntarii ceceni.

Nimeni nu a făcut până acum, de pildă, un bilanț „defalcat”, cu numărul de Wagneri sau luptători ai lui Kadîrov eliminați de armata ucraineană.

Liderii republicilor separatiste din Donbas nu au suflat nici ei până acum vreun cuvânt despre pierderile suferite în rândul propriilor luptători.

De asemenea, nu știm dacă prin termenul de „armata rusă”, Șoigu include aici și Garda Națională, cunoscută și sub numele de „Rosgvardia”, un fel de echivalent rus al Jandarmeriei, care a înregistrat și ea pierderi semnificative pe frontul din Ucraina. Cel mai probabil nu, în condițiile în care Rosgvardia este complet separată de MApN-ul rus și aflată direct și exclusiv în subordonarea lui Vladimir Putin.

Până în acest moment, comandantul Rosgvardia, generalul Viktor Zolotov, nu a prezentat niciun fel de date referitoare la pierderile suferite de militarii din subordinea sa pe frontul ucrainean.

De asemenea, bilanțurile armatei ruse nu includ numărul de militari „dispăruți”. În luna mai, serviciile secrete ucrainene (SBU) dezvăluiau existența în Donețk a mii de cadavre de ruși „nerevendicate” depozitate în locuri special amenajate. Astfel, pentru a mai ascunde din pierderi, Rusia îi trece pe soldații morți pe listele cu dispăruți, conform SBU.

În al doilea rând, de această dată Șoigu a evitat să spună câți militari ruși au fost răniți în Ucraina - o cifră extrem de importantă, în condițiile în care răniții sunt și ei, în esență, militari „scoși din luptă”. Mai mult, o armată cheltuiește sume enorme și alocă resurse importante pentru tratarea unui militar rănit. De pildă, guvernul american a plătit în medie tratamente medicale în valoare de 2 milioane de dolari pentru fiecare militar rănit în Irak sau Afganistan.

Pe 2 martie 2022, în primul bilanț al pierderilor suferite în Ucraina, ministerul rus al Apărării declara că 498 de militari au murit și alți 1.597 au fost răniți. Se observă astfel un raport de 1:3 în privința militarilor uciși vs. răniți.

Pe 25 martie, rușii au publicat un al doilea bilanț al pierderilor: 1.351 de militari uciși și alți 3.825 de soldați răniți. Se observă că se păstrează aceeași proporți: la fiecare militar ucis, există alți trei răniți.

Dacă un calcul standard privind victimele include un număr de trei ori mai mare al răniţilor pentru fiecare militar mort în luptă, atunci, Rusia ar trebui să aibă, pe lângă cei aproape 6.000 de soldați morți și cel puțin 18.000 de răniți.

Practic, dacă ne bazăm pe cifrele oficiale ale Moscovei și pe acest algoritm, vorbim de pierderi care totalizează 24.000 de ruși morți sau răniți în Ucraina. Și asta doar din componența „armatei ruse”.

La acest număr de morți și răniți din rândul „armatei ruse” se adaugă „x”, unde „x” reprezintă marea necunoscută care include numărul de morți, răniți, dispăruți și prizonieri din rândul celorlalte unități care luptă de partea Moscovei și care nu fac parte din armata regulată: jandarmi, mercenari, voluntari, separatiști.

Trebuie precizat că, în prezent, doctrina militară rusă se concentrează în jurul așa-numitei „grupări tactice la nivel de batalion” (din englezescul „Battalion Tactical Group” - prescurtat BTG). Un astfel de BTG are, pe hârtie, undeva în jur de 500 de militari, 10 tancuri și 40 de mașini de luptă ale infanteriei.

La începutul invaziei, forțele Moscovei erau estimate la cel puțin 120 de astfel de BTG-uri. În materie de „trupe pe teren”, estimările agențiilor de spionaj occidentale au oscilat între 127.000 și 190.000 - cifră care-i includea și pe luptătorii separatiști pro-ruși din Donbas. Moscova nu a publicat niciodată date clare în acest sens.

Cert este că „nucleul dur” al forței de invazie era alcătuit din militari ruși din armata regulată, grupați în jurul acestor BTG-uri.

Conform unei analize făcute de armata americană, tactica armatei ruse este de a construi în jurul BTG-ului un veritabil „airbag” alcătuit din mercenari sau voluntari.

„Imperativul strategic al BTG-ului este de a controla terenul și a pregăti astfel negocierile post-conflict. Când are ocazia, comandantul BTG va încerca să provoace pierderi în rândul inamicului, pentru a-l forța să ajungă la o negociere, dar, în același timp, trebuie să aibă grijă să-și protejeze forțele din subordine, deoarece acestea nu pot fi ușor regenerate, iar pierderile sunt costisitoare din punct de vedere strategic. Astfel, pentru a-și păstra puterea de luptă, BTG-urile beneficiază de o forță alcătuită din unități paramilitare care funcționează ca forțe proxy menite să asigure terenul și să protejeze BTG-ul de atacurile directe sau indirecte”

Practic, rolul acestor „forțe proxy” (alcătuite din miliții locale, voluntari și mercenari) este, efectiv, de „carne de tun” pentru a împiedica provocarea de pierderi unității principale (BTG-ul), care trebuie astfel cât mai bine protejată în luptă, conform analizei armatei americane.

Însă cifrele publicate de Moscova nu spun nimic despre pierderile suferite până acum de „forțele proxy” care acționează pe post de „airbag” pentru BTG-uri. În schimb, Pentagonul și serviciile secrete occidentale au estimat numărul „total” al pierderilor forțelor ruse în Ucraina la 70.000 - 80.000 (morți și răniți). „Estimările noastre se bazează pe ceea ce ne spun ucrainenii, pe ceea ce ne lasă ruşii să ştim, intenţionat sau din greşeală, pentru că se întâmplă erori în război, precum şi pe informaţiile pe care le obţinem din surse deschise", a explicat un oficial NATO, sub protecția anonimatului.