Trei ani de război în Ucraina au lăsat Europa cu o factură mare: aproape 122 de miliarde de dolari în asistență directă, plus alte miliarde de dolari investite în armatele și industria de apărare ale continentului. Dar regiunea a refuzat până acum să se atingă de cele 229 de miliarde de dolari din banii băncii centrale rusești care se află în Uniunea Europeană, înghețați după invazia la scară largă a Ucrainei de către Vladimir Putin în 2022, scrie CNN într-o analiză dedicată efortului financiar pentru susșinerea Kievului și implicațiilor utilizării banilor Rusiei chiar contra Moscovei.

Săptămâna trecută, legislatorii francezi au adoptat o rezoluție fără caracter obligatoriu prin care solicită guvernului de la Paris să utilizeze activele rusești înghețate pentru a „finanța sprijinul militar acordat Ucrainei și reconstrucția acesteia” - mai exact, activele în sine, mai degrabă decât doar dobânda pe care o generează.

Atât Statele Unite ale Americii, cât și Canada au introdus deja o legislație care le permite guvernelor să confiște activele rusești înghețate. În ultimele sale zile, administrația Biden a încercat, de asemenea, să convingă aliații europeni să confiște fondurile rusești imobilizate.

Săptămâna trecută s-au înregistrat unele progrese pe acest front, când Parlamentul European a convenit asupra unei rezoluții de confiscare a activelor rusești înghețate pentru „apărarea și reconstrucția” Ucrainei. Textul rezoluției nu a fost încă votat de eurodeputați.

UE utilizează deja dobânzile din fondurile înghețate pentru a susține împrumuturi de mai multe miliarde de dolari către Ucraina. Dar guvernele europene ezită în continuare să confiște capitalul. După cum a spus premierul britanic Keir Starmer la 15 martie, este o „problemă complicată”.

Preocupările sunt de două feluri: economice și juridice.

„Nu ne atingem de aceste active rusești”, a declarat miercurea trecută jurnaliștilor purtătorul de cuvânt al guvernului francez, Sophie Primas, avertizând că acest lucru ar putea crea un precedent periculos, descurajând investițiile străine în Europa, chiar dacă guvernul examinează căile legale de utilizare a fondurilor.

O țară precum China, conștientă de faptul că s-ar putea confrunta cu sancțiuni europene dacă ar invada Taiwanul, ar putea fi reticentă în a plasa fonduri în regiune, potrivit acestui argument.

Într-adevăr, Rusia își mută de ani de zile fondurile oficiale în afara SUA, aparent temându-se de repercusiunile agresiunilor sale din Ucraina și Georgia.

Există un precedent pentru acest tip de acțiune a SUA. Washingtonul a confiscat active germane după cel de-al Doilea Război Mondial, precum și active afgane și irakiene, a declarat profesorul Olena Havrylchyk, economist la universitatea Panthéon-Sorbonne din Paris, adăugând că Moscova nu a avut aceeași teamă cu privire la Europa.

În ultimii ani, băncile centrale europene și-au exprimat îngrijorarea (ascunsă în limbaj diplomatic) că sechestrarea fondurilor străine ar putea „afecta euro ca monedă de rezervă”, a declarat Havrylchyk pentru CNN.

Dar continuarea sprijinului pentru Ucraina va continua să coste Europa bani - iar dobânzile din fondurile Rusiei nu vor fi suficiente.

Aceasta este o realitate pe care contribuabilii europeni vor trebui să o accepte, a declarat Havrylchyk, în cazul în care confiscarea totală a banilor Rusiei este exclusă.

Havrylchyk crede că o Rusie înarmată nuclear nu va fi niciodată de acord să plătească despăgubiri ca parte a unui acord de pace, astfel încât speranțele Kievului pentru compensații trebuie să se afle în fondurile aflate deja în mâinile Occidentului.

„Lumea nu este condusă doar de economiști”, a spus ea. „Dreptul internațional este mai presus de toate pentru justiție, nu doar pentru drepturile de proprietate”.

Din punct de vedere juridic, ezitarea Europei de a confisca - și nu doar de a îngheța - activele Rusiei provine de la unul dintre principiile-cheie ale dreptului internațional: imunitatea de confiscare a activelor de peste mări ale unui stat.

Prin urmare, justificarea confiscării principalelor active ale Rusiei ar fi foarte importantă, a declarat pentru CNN Frédéric Dopagne, profesor de drept internațional public la Universitatea Louvain din Belgia.

Repararea daunelor cauzate Ucrainei de Rusia și consolidarea capacităților de apărare ale Ucrainei împotriva agresiunii sunt cele mai puternice argumente juridice pe care Europa le-ar putea folosi, a adăugat el.

Atunci când SUA a adoptat legea bipartizană „2024 Rebuilding Economic Prosperity and Opportunity for Ukrainians Act”, aceasta a justificat orice sechestru asupra activelor Rusiei în SUA prin faptul că acestea vor fi utilizate pentru reconstrucția Ucrainei. Iar deputații francezi care au dezbătut miercurea trecută rezoluția fără caracter obligatoriu au votat un amendament care elimină în mod explicit dispozițiile privind utilizarea activelor rusești pentru a finanța propria apărare a Europei.

Având în vedere că aproximativ două treimi din toate fondurile rusești înghețate se află în UE, miza - și beneficiile potențiale - sunt mult mai mari pentru guvernele europene decât pentru SUA.

Dopagne de la Universitatea din Louvain a declarat că ezitarea Europei se datorează parțial lipsei unui precedent istoric.

După Primul și Al Doilea Război Mondial, o Germanie învinsă a fost obligată să plătească despăgubiri prin tratate internaționale. Dar, având în vedere că Moscova nu poate accepta nici măcar o încetare a focului de 30 de zile, un astfel de acord postbelic cu Rusia este o perspectivă îndepărtată, a declarat Dopagne.

Așadar, întrebarea pentru factorii de decizie occidentali privind Ucraina este: „Putem avea cu adevărat un acord privind despăgubirile înainte de a avea un tratat de pace?” a declarat Dopagne.

„Ar fi o noutate”, a adăugat el, chiar dacă nu poate fi exclusă.

Argumentele ambelor părți ale dezbaterii nu au atins încă masa critică.

State precum Belgia, care deține cea mai mare parte din activele rusești înghețate (aproximativ 193 de miliarde de dolari, potrivit Institutului de Idei Legislative, un grup de reflecție ucrainean), rămân nehotărâte, iar sprijinul unor puteri economice precum Germania ar fi esențial pentru un acord european mai larg.

Orice acțiune la nivelul UE ar necesita aproape sigur acordul unanim al statelor membre, un rezultat puțin probabil, având în vedere sprijinul pentru Rusia din partea Budapestei și a Bratislavei.

Oficialii administrației Biden au sperat să folosească fondurile înghețate ale Rusiei ca pârghie în negocierile de pace, forțându-l pe Putin să se așeze la masă. Având în vedere deschiderile entuziaste ale lui Donald Trump față de Moscova și primii pași către un acord de pace în trei ani de lupte, este mai probabil ca o confiscare europeană a banilor Rusiei să ucidă decât să ajute negocierile.

Deocamdată, economiile Moscovei par în siguranță în afara buzunarelor europene.