Câinii și stăpânii lor ajung adesea să semene, nu doar fizic, ci și în privința personalității, arată mai multe studii recente, citate de Science Alert. Cercetătorii explică de ce oamenii aleg adesea animale care le reflectă trăsăturile și cum relația zilnică dintre ei le modelează reciproc comportamentul și emoțiile.

Mulți stăpâni de animale s-au întrebat cel puțin o dată dacă nu cumva seamănă cu câinii lor. De la calmul comun, la firea sociabilă sau chiar o ușoară încăpățânare, știința arată că asemănările dintre oameni și câinii lor sunt reale și semnificative.

Cercetători specializați în relația om-animal au analizat atent asemănările dintre câini și stăpânii lor, iar concluziile lor dezvăluie că aceste relații sunt adânci și semnificative. Mai mult, modul încărcat emoțional în care oamenii se atașează de câini pare să fie influențat și de felul în care percep asemănarea cu ei.

O analiză recentă a 15 studii empirice a arătat că oamenii și câinii lor pot avea trăsături comune de personalitate, precum nivelul de extroversiune, anxietate sau sociabilitate. Mai mult, în unele cazuri, și aspectul fizic este comparabil.

Potrivit studiilor, femeile cu păr lung par să prefere câini cu urechi lungi, în timp ce cele cu părul mai scurt aleg mai des rase cu urechi scurte. Alte cercetări sugerează că asemănarea se observă mai ales în zona ochilor.

De asemenea, s-a constatat o corelație pozitivă între indicele de masă corporală (IMC) al stăpânilor și greutatea câinilor lor, indiciu al unui stil de viață comun.

Chiar dacă o parte dintre studii s-au bazat pe chestionare completate de stăpâni, există și cercetări în care participanți care nu cunoșteau perechile om-câine au reușit să le asocieze corect doar pe baza fotografiilor. Asta sugerează că asemănarea e mai mult decât o simplă percepție subiectivă.

Studiile arată că aceste asemănări nu sunt întâmplătoare. O ipoteză susține că ele au legătură cu istoria evolutivă a speciei umane, întrucât oamenii tind să se înconjoare de ființe care le seamănă. De-a lungul timpului, grupurile omogene au avut șanse mai mari de coeziune și supraviețuire. Acest tipar evolutiv pare să se reflecte astăzi și în relațiile noastre cu animalele de companie.

Studiile mai arată că alegerea unei anumite rase, mai ales în cazul câinilor de rasă pură, reflectă și preferințele legate de comportament. Câinii de rasă au trăsături standardizate și predictibile, iar oamenii aleg adesea animale care reflectă propriul stil de viață sau temperament.

Dincolo de fizic sau personalitate, o mare parte din asemănarea percepută vine din schimbul emoțional constant dintre om și animal. Emoțiile noastre influențează comportamentele câinilor și invers. Prin imitare, învățare sau consolidare, aceste trăsături se dezvoltă împreună. Uneori, stăpânii nici nu sunt conștienți că încurajează anumite reacții.

Astfel de legături pot duce la o investiție emoțională mai profundă, o toleranță mai mare la comportamente neplăcute și chiar o empatie sporită. Dar pot exista și riscuri: proiecția trăsăturilor umane asupra câinilor poate duce la așteptări nerealiste.

Chiar dacă stăpânul este introvertit și câinele plin de energie, relația poate fi una benefică pentru amândoi. Câinele poate stimula activitatea fizică a omului, contribuind la obiceiuri mai sănătoase și la o stare generală de bine.

Cercetările arată că și compatibilitatea psihologică, nu doar asemănarea, joacă un rol crucial în succesul relației. Stilul de atașament, rutina zilnică sau trăsături de personalitate comune pot construi o legătură armonioasă, chiar și în absența asemănării vizibile.

La fel ca în relațiile dintre oameni, nu asemănarea ne ține împreună, ci conexiunea, empatia și încărcătura emoțională reciprocă. Uneori, cele mai profunde legături nu sunt între cei care se aseamănă, ci între cei care se completează.