Serbia rămâne hotărâtă să adere la Uniunea Euroeană, dar statutul nerezolvat al statului Kosovo, scăderea sprijinului public și rivalitățile regionale continuă să îi blocheze calea, scrie it.euronews.com.
Călătoria Serbiei spre Uniunea Europeană a început în ianuarie 2001, când partidele pro-europene au câștigat alegerile parlamentare după căderea lui Slobodan Milošević în octombrie 2000.
La acea vreme, unii observatori au speculat chiar că Republica Federală Iugoslavia – care înceta să existe în 2006, în urma retragerii Muntenegrului –, ar fi putut adera la UE încă din 2007. Realitatea s-a dovedit curând mai complicată. Kosovo, aflat sub administrația ONU încă din războiul din 1999, făcea parte din Serbia în temeiul Rezoluției ONU 1244. Și-a declarat independența în 2008, o mișcare pe care Serbia nu o recunoaște nici acum.
Cu mult înainte de semnarea Acordului de Stabilizare și Asociere (ASA) și de obținerea statutului de candidat la UE în 2009, Serbia s-a confruntat cu multiple provocări. Belgradul s-a străduit să coopereze cu Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPII) de la Haga, a suferit declinul economiei și s-a confruntat cu o insurgență separatistă a etnicilor albanezi în regiunile sudice Bujanovac și Preševo.
În ciuda acestor obstacole, Serbia a pornit pe o cale pe termen lung către integrarea europeană, un obiectiv care astăzi rămâne central pentru strategia politică a Serbiei.
La începutul anilor 2000, peste 70% dintre sârbi erau în favoarea integrării în UE. Astăzi, acest procent a scăzut la aproximativ 40%. Entuziasmul publicului a scăzut, dar conducerea politică continuă să susțină calea europeană.
Premierul Djuro Macut a subliniat că orientarea europeană a Serbiei nu este doar o prioritate strategică, ci și o promisiune a unei vieți mai bune pentru cetățenii săi. „Viitorul european al Serbiei nu este doar un obiectiv politic, ci și o garanție a dezvoltării ulterioare, a progresului și a unei vieți mai bune pentru cetățenii noștri”, a declarat Macut pentru Euronews Serbia.
Guvernul a continuat să implementeze măsuri de reformă și să modernizeze instituțiile sale, semnalând Bruxelles-ului că Serbia este serioasă în ceea ce privește îndeplinirea angajamentelor sale. Macut a subliniat că Serbia a realizat o aliniere de 61% la Politica Externă și de Securitate Comună a UE, evidențiind progrese tangibile și lăsând loc pentru reforme suplimentare.
Dincolo de armonizarea politică și juridică, securitatea energetică rămâne crucială. Serbia lucrează pentru a asigura o aprovizionare stabilă cu gaze, petrol și electricitate, colaborând îndeaproape cu partenerii regionali, printre care Ungaria. „Serbia trebuie să mențină independența și stabilitatea energetică completă, chiar și în condiții internaționale complexe”, a declarat Macut. Această dublă concentrare pe alinierea europeană și reziliența energetică reflectă o strategie mai amplă de asigurare atât a credibilității internaționale, cât și a stabilității interne.
În același timp, Bruxelles-ul a discutat despre un nou model de extindere: aderarea parțială, în care noi țări ar putea adera la UE fără drepturi depline de vot. Ideea a stârnit controverse în Balcanii de Vest. Prim-ministrul muntenegrean, Milojko Spajić, a respins propunerea categoric, subliniind că suveranitatea nu poate fi compromisă.
Prim-ministrul croat, Andrej Plenković, și-a exprimat, de asemenea, rezervele, îngrijorat de faptul că posibila aderare a Serbiei ar putea schimba influența instituțională în cadrul UE. „Croația nu ar fi foarte încântată să vadă Serbia în UE, deoarece acest lucru ar consolida poziția Serbiei în cadrul instituțiilor europene”, a declarat Slobodan Zečević de la Institutul de Studii Europene (IES) din Belgrad.
Între timp, Bosnia și Herțegovina continuă să rămână în urmă și este descrisă de Amil Dučić, redactorul publicației Fokus, cu sediul la Sarajevo, drept „cel mai slab elev” din regiune în ceea ce privește integrarea în UE. Aceste dezbateri evidențiază echilibrul delicat dintre ambițiile politice, dinamica regională și capacitatea UE de a absorbi noi membri.
Nemanja Starović, ministrul Serbiei pentru Integrare Europeană, a recunoscut nerăbdarea publică crescândă față de ritmul lent al aderării. „În ciuda nemulțumirii, abandonarea integrării în UE ar fi o greșeală. Apartenența la UE este în interesul național al Serbiei”, a declarat pentru Euronews.
Analiștii cred că Serbia ar putea fi pregătită pentru aderare până în 2030, deși mai există mai multe obstacole. Obstacolele politice, rivalitățile regionale și dependența energetică de Rusia continuă să complice procesul. „Ne este foarte dificil să trăim fără gaz rusesc. Există alternative, dar deocamdată suntem foarte dependenți de Rusia”, a spus Zečević.
Deși aderarea parțială a fost propusă ca o soluție temporară, mulți experți o consideră o opțiune temporară, care riscă să submineze principiul UE privind condițiile de concurență echitabile pentru toți membrii.
Extinderile anterioare demonstrează cum primii care aderă îi pot bloca pe vecinii lor: Slovenia a blocat Croația, Croația blochează acum Serbia, iar Bulgaria blochează Macedonia de Nord. Muntenegru și Albania par cel mai bine pregătite pentru aderare până în 2030, ceea ce le aduce o mai mare simpatie din partea UE. „UE are în prezent cea mai mare simpatie pentru Muntenegru și Albania”, a spus Zečević. „Aderarea parțială nu ar face decât să întârzie reforma instituțională”.
Rivalitățile regionale, provocările politice interne și problemele nerezolvate, cum ar fi Kosovo, continuă să modeleze traiectoria UE în Balcanii de Vest, făcând din aderarea un obiectiv pe termen lung și o inițiativă strategică delicată.