Prăbușirea regimului președintelui sirian Bashar al-Assad la 8 decembrie a luat prin surprindere Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) și comunitatea de informații a Israelului - în principal Israel Military Intelligence (IMI) și Mossad, arată o analiză a Institutului Robert Lansing.
Prăbușirea lui Assad s-a produs mult mai rapid decât estimase Israelul. Israelul nu se aștepta ca armata arabă siriană să se dezintegreze atât de răsunător, în 48 de ore de la atacul rebelilor sirieni.Serviciile secrete israeliene au apreciat că, în ciuda șocurilor suferite în ultimele luni, așa-numita Axă a rezistenței împotriva Israelului - în principal Hezbollah, Siria și Iran - era stabilă.
Un scenariu de prăbușire rapidă a guvernului sirian nu a fost evaluat ca o posibilitate și nici măcar nu i s-a acordat o probabilitate scăzută. Acest lucru se datorează în primul rând faptului că familia Assad a guvernat Siria timp de aproape 60 de ani.
În urma prăbușirii regimului Assad, serviciile secrete israeliene se concentrează acum pe analizarea intențiilor principalei organizații rebele, Hayat Tahrir al-Sham, și pe înțelegerea modului în care - dacă este cazul - aceasta va conduce noua administrație din Siria.
În ciuda căderii dușmanului înverșunat care a fost Siria lui Assad și a șocului profund suferit de tabăra Axei de Rezistență condusă de Iran, care a fost dominantă în Orientul Mijlociu în ultimele decenii, serviciile de informații israeliene nu sunt optimiste cu privire la situația emergentă din Siria post-Assad.
Siria este o colecție de minorități - druși, kurzi, alawiți și creștini - care au fost unite în mod artificial, în ciuda faptului că poartă în spate conturi amare și sângeroase. Acestea din urmă pot izbucni brusc, în special împotriva alawiților. Concepte precum politica liberală, societatea civilă sau un stat național coeziv nu au existat niciodată în Siria.
Prin urmare, Israelul este foarte îngrijorat de incertitudinea emergentă din Siria. Imediat după căderea lui Assad, IDF și-a consolidat apărarea la granița de pe Înălțimile Golan pentru a se asigura că haosul din Siria nu se extinde în Israel. Între timp, Israelul este în contact - atât direct, cât și prin intermediari - cu mai multe grupuri rebele siriene, inclusiv Hayat Tahrir al-Sham. În acest stadiu, mesajul israelian constă în solicitarea ca rebelii să nu se apropie de frontieră, împreună cu avertismentul că, în cazul în care aceștia încalcă acordul de separare a forțelor, Israelul va răspunde cu forță.
Evaluările referitoare la prăbușirea regimului sirian continuă să apară în cadrul IDF și al comunității israeliene de informații. Aceste evaluări se referă la măsura în care lecțiile de la 7 octombrie au fost suficient analizate și asimilate în Israel. Mai exact, există întrebări cu privire la faptul dacă această nouă surpriză a serviciilor de informații în Siria ar putea proveni din faptul că o investigație aprofundată a lecțiilor din 7 octombrie nu a fost încă efectuată în timpul celor 14 luni de război cu Hamas.
În plus, IDF monitorizează activitățile elementelor iraniene în Siria, inclusiv la granița cu Libanul, pentru a preveni posibilitatea transferului de echipamente militare din Siria către Hezbollah.Israelului îi este clar că Turcia sprijină organizația Hayat Tahrir al-Sham și că Ankara a înarmat și a sprijinit gruparea pentru o perioadă semnificativă. Ceea ce este mai puțin clar este dacă și cum implicarea Turciei în Siria ar putea amenința interesele Israelului, dat fiind că relațiile Israelului cu Turcia s-au deteriorat dramatic în ultimii ani.
Assad a fost un membru-cheie al Axei de rezistență pro-iraniene. În urma căderii sale de la putere, Iranul și Hezbollah ar putea pierde principalul lor centru logistic pentru producerea, transferul și depozitarea armelor, precum și pentru antrenarea forțelor și milițiilor lor. În plus, Siria, sub conducerea lui Assad, prezenta în mod constant amenințarea de a se transforma într-un alt front de luptă împotriva Israelului. Fără Assad, Rusia ar putea pierde controlul asupra Siriei - singura țară din Orientul Mijlociu în care influența rusă o domină pe cea a Statelor Unite. De asemenea, rușii ar putea pierde accesul la bazele lor militare din Siria, care ofereau marinei ruse acces la apele Mediteranei.