Europarlamentarul Nicu Ștefănuță, membru al grupului RENEW, a anunțat luni, pe pagina sa de Facebook, că demisionează din USR. Gestul vine după un lung șir de demisii din partidul care în 2019 obținea 23% la alegerile europarlamentare și se anunța ca o alternativă serioasă la vechile partide care domină scena politică din România de 30 de ani. După trei ani de certuri interne și după ieșirea din coaliția de guvernare, USR pare că a pierdut busola. Cele mai recente sondaje de opinie indică o scădere a USR în preferințele politice ale românilor. Nicu Ștefănuță explică într-un interviu pentru Digi24.ro care este astăzi starea în USR și care au fost motivele pentru care el a ales să demisioneze din partid. 

Am invocat în anunțul demisiei mele câteva principii. Atunci când am pornit la drum, românii ne cereau să fim partidul altfel. Românii ne-au votat pentru că trebuia să fim altfel, să aducem ceva nou, să aducem competență, să aducem democrație europeană. Iar lucrurile acestea au fost erodate, au fost distruse în partid pas cu pas. Între timp, conducerea partidului a pierdut contactul cu societatea civilă, nu mai construiește pentru cetățeni, ci se concentrează pe controlul puterii și securizarea propriilor funcții. Este un punct fără întoarcere.

Un exemplu important: USR a avut o filială în Diaspora foarte bogată în oameni, plină de entuziasm. A fost din păcate nimicită prin intervenția dură a Biroului Național în viața ei internă. A fost delegat un așa-zis raportor care a preluat frâiele și care a controlat extinderea - cine intră și cine iese. Practic, acea filială nu a mai avut viață proprie, nici autonomie de decizie. 

Au fost excluderi nenumărate pe motive hilare, în stil aproape stalinist, pe motive de exprimare. Au fost multe ședințe care mi-au lăsat impresia vremurilor de dinainte. Sunt prea multe lucruri care s-au succedat. Mulți ani de nedreptăți. Iar nedreptățile au fost perpetuate de conducere, o conducere a unei găști. Formată din câțiva oameni care se schimbă între ei, dar care în genere este aceeași. Este cunoscut episodul candidatului nostru pentru diaspora, Vlad Teohari, care a fost tăiat pur și simplu de pe listă, fără motiv.

Nu poți construi acolo unde ți se ridică permanent ziduri. Nu abandonez politica sau angajamentul meu, ci doar o siglă care nu mai este conformă cu spiritul ei. Simplu, sunt doar un om care nu se lasă pus la zid de o gașcă.

Da, așa este, dar decizia unei demisii nu se ia rapid. Eu am stat atâta timp cât am considerat că se mai poate reforma partidul. În acest moment nu se mai poate reforma. Am făcut opoziție față de linia aceasta de conducere, față de această lipsă de principii, am format un pol în interiorul partidului, în opoziție față de această linie de conducere. Am făcut tot ceea ce ținea de mine, am încercat o dată, de două ori, de trei ori. Așa că, deși ziceți că s-a petrecut în urmă cu doi ani, memoria este proaspătă în mintea noastră pentru că este una din cele câteva zeci de bătălii pe care le-am dus în cadrul partidului. 

Este un episod dintr-o salbă de încălcări a ceea ce însemna autonomia filialelor. Spre exemplu, mai proaspăt, acum se discută un moratoriu asupra următoarelor alegeri. Ca să înțelegeți, Biroul Național are mandat de doi ani. Se discută acum eliminarea acestor alegeri. Pentru că, de fapt, s-a cultivat fieful. Și atunci, toată lumea vrea să rămână în funcțiile pe care le are. Altfel spus, s-a acaparat puterea într-un mod tribal. Din punctul meu de vedere, acesta este motivul pentru care nu mai este nimic de făcut în USR. A ajuns în punctul terminus, în care nimic nu se mai poate reforma. Cu toată bunăvoința mea, cu toată bunăvoința altor oameni, care sunt de bună credință și care sunt încă acolo. 

Brand-ul contează foarte mult. Când zici că ești ceva și de fapt ești altceva, oamenii pierd legătura cu brandul. Ei nu mai înțeleg despre ce ești tu. Cred că s-au făcut mai multe greșeli. Terminarea libertăților, democrației din partid, respectul pentru reguli - toate acestea au fost călcate în picioare. Și atunci, membrii s-au demobilizat. Între 2021 și 2023 s-a înjumătățit numărul de membri cotizanți.

Demobilizarea membrilor are efect și asupra susținătorilor. Odată demobilizați, expulzați sau dezangajați pentru că le sunt restrânse drepturile, evident că și societatea care îi susține se pierde. 

Dincolo de asta, eu cred că partidul acum nu mai are o direcție foarte clară. Nu se mai înțelege foarte clar despre ce este vorba în el. Și atunci, electoratul nu mai înțelege. E și ieșirea timpurie de la guvernare. Românii ar fi apreciat dacă USR ar fi stat mai mult, dacă ar fi luptat mai mult din poziții de forță. 

Pierderea numărului de membri este un fapt și nu e o poveste. Acum, că-și doresc unii ca USR să scadă, poate, dar eu nu am date ca să afirm asta. Din lucrurile pe care le știu, unul din păcate capitale ale conducerii a fost că nu a știut să țină membrii aproape, să valorifice calitățile lor. 

O pleiadă întreagă de membri fie au dispărut, fie au fost excluși, fie au plecat de bună voie. Partidul vorbește de alianțe cu PMP, cu Forța Dreptei, care sunt pe un eșicher mult mai de dreapta decât au fost, poate, mulți dintre membri noștri. Acest partid s-a radicalizat și s-a închis. 

Și mai este ceva foarte important: moartea dezbaterii interne. Moartea efectivă. Nu mai există grupuri de comunicare libere, nu mai există participarea efectivă a membrilor la decizii, la direcția partidului. Și atunci nu mai există idei. Toate ideile vin de la centru: facem A, B și C. 

După mine, într-o democrație este foarte importantă dezbaterea pentru că ea creează cele mai bune soluții. Chiar dacă este mai zvăpăiată, mai agitată, duce la ideile cele mai bune. Or, dacă tu ca membru nu mai ai ocazia să îți spui părerea și părerea aia să fie adoptată ca politică a partidului, trăiești ca într-o cameră de ecou. USR avea niște idei foarte clare, avea Fără Penali, avea politici care rezonau în societate. Acum nimeni nu mai înțelege despre ce este și ce vrea partidul. 

Asta este ceva ce mă interesează. Partidul nu a făcut nici măcar un exit-interviu, să întrebe ce nu a mers, ce te-a făcut să pleci. Partidul e ocupat să desființeze personalitățile care pleacă. În efortul acesta de a consolida poziția de conducere, ca să ai toate pozițiile eligibile, câte au mai rămas, efectiv plecarea este o binefacere, nu este o pierdere pentru conducere. Și atunci, miile acestea de oameni trebuie recuperați, trebuie aduși înapoi, pentru că sunt competenți. Trebuie aduși înapoi nu în partid, ci în politică. Sunt foarte mulți oameni de valoare, care au dispărut.

Nu știu ce intenționează fiecare. Sigur, unii au mers în direcția aceea. Alții se gândesc, alții mai așteaptă. Dar cert este că este păcat ca vocea lor să nu se audă tare în România. Pentru că sunt oameni care au multe de oferit. Și eu mă voi bate ca vocea lor să se audă în România, din nou. Am auzit de multe ori oameni din conducerea partidului care spun că este nevoie de ficați, de oameni care să nu plece la prima supărare. Eu am stat șase ani. Am dus numeroase lupte. Nu sunt un om fără ficați. Nu sunt un om care nu are curaj, care nu are anduranță. Nu despre asta e vorba. Este vorba despre niște valori care cu bună-știință au fost erodate. Iar în cele de acum nu mă mai regăsesc. 

Ca orice om, am nevoie de un pic de un scurt timp. Dar vreau să mă bat în continuare pentru români. Vreau să particip în continuare la viața politică. Sunt membru al Parlamentului European și vreau să duc mai departe lupta mea. Deci nu capitulez, doar pentru că o gașcă nu mă are la suflet. 

Știu. Pentru că piața politică din România e un oligopol, practic, cu praguri înalte de accedere. Partidele controlează narativul, unii se prefac că sunt de dreapta, alții de stânga, și cam asta este. Dar există o parte a electoratului care nu se regăsește în viața actuală a partidelor. Sunt 500.000 de tineri care spun că efectiv nu au cu cine vota. Vom avea din nou un procent foarte slab de participare. Iar din procentele slabe de participare, extremele pot câștiga. Tinerii merită să fie incluși în viața politică. Merită să fie auziți, pentru că altfel nu se aude viitorul României.

Cine este Nicu Ștefănuță

Născut în 1982, la Rășinari, județul Sibiu, Nicu Ștefănuță a fost vicepreședinte al Uniunii Salvați România și, din 2919, a fost ales ca europarlamentar de pe lista Alianței USR-PLUS. Licențiat în economie la Universitatea din Timișoara, Ștefănuță are un master în studii europene la Academia Diplomatică din Viena și unul în Managementul Politicilor Publice la Georgetown University of Washington. El a fost numit pe 8 decembrie 2021 în funcția de raportor general din partea Parlamentului European pentru bugetul Uniunii Europene pe anul 2023.